1
Tînji (-jesc, -it), verb –
1. (Învechit) A se întrista, a se mîhni. –
2. (Învechit) A crîcni. –
3. A lîncezi, a se consuma, a slăbi, a se ofili.
Slavă tąziti „a fi supărător” (Cihac, II, 11; Byhan 337), conform bulgară tăžiam, rusă tužiti, aceeași origine ca tîngă, tîngui. – Derivat tînjeală, substantiv feminin (slăbiciune, ofilire); tînjitor, adjectiv (galeș, debil). – Conform stînjeni.
1. (Învechit) A se întrista, a se mîhni. –
2. (Învechit) A crîcni. –
3. A lîncezi, a se consuma, a slăbi, a se ofili.
Slavă tąziti „a fi supărător” (Cihac, II, 11; Byhan 337), conform bulgară tăžiam, rusă tužiti, aceeași origine ca tîngă, tîngui. – Derivat tînjeală, substantiv feminin (slăbiciune, ofilire); tînjitor, adjectiv (galeș, debil). – Conform stînjeni.
DER – dicționarul etimologic