1
Tîndală (-le), substantiv feminin –
1. Prostănac, gogoman, nătărău. –
2. Tip din poveștine populare.
Probabil de la tînt, tont cu sufix expresiv. -ală (Pascu, Sufix, 238; Pascu, Arch.
Română, VII, 563).
Legătura cu maghiară tandi „tont” (Cihac, II, 531) sau cu germană tändeln „a zburda” (Pușcariu, Dacor., I, 238; Bogrea, Dacor., IV, 851) nu este evidentă. – Derivat tîndăli, verb (a lenevi, a trîndăvi); tîndălitură, substantiv feminin (puturoșenie). – Conform tont, trind.
1. Prostănac, gogoman, nătărău. –
2. Tip din poveștine populare.
Probabil de la tînt, tont cu sufix expresiv. -ală (Pascu, Sufix, 238; Pascu, Arch.
Română, VII, 563).
Legătura cu maghiară tandi „tont” (Cihac, II, 531) sau cu germană tändeln „a zburda” (Pușcariu, Dacor., I, 238; Bogrea, Dacor., IV, 851) nu este evidentă. – Derivat tîndăli, verb (a lenevi, a trîndăvi); tîndălitură, substantiv feminin (puturoșenie). – Conform tont, trind.
DER – dicționarul etimologic