1
Tîrziu adverb –
1. După momentul potrivit sau așteptat. –
2. (Adjectiv) Tomnatic, maturizat după termenul obișnuit. –
3. Greoi, încet, domol, lent. – Aromână trădziu. Latină tardĭvus (Densusianu, Hlr., 163; Pușcariu 1741; Rew 8596), conform italiană tardivo, logud., provensală, catalană cardiu, franceză tardif, spaniolă, portugheză tardio. – Derivat tîrzielnic, adjectiv (tîrziu); întîrzia, verb (a rămîne în urmă, a nu fi la timp).
1. După momentul potrivit sau așteptat. –
2. (Adjectiv) Tomnatic, maturizat după termenul obișnuit. –
3. Greoi, încet, domol, lent. – Aromână trădziu. Latină tardĭvus (Densusianu, Hlr., 163; Pușcariu 1741; Rew 8596), conform italiană tardivo, logud., provensală, catalană cardiu, franceză tardif, spaniolă, portugheză tardio. – Derivat tîrzielnic, adjectiv (tîrziu); întîrzia, verb (a rămîne în urmă, a nu fi la timp).
DER – dicționarul etimologic