1
Vînj (-ji), – substantiv masculin –
1. Varietate de ulm (Ulmus effusa). –
2. Flexibilitate. –
3. Forță, putere.
Slavă vązŭ „legătură”, vęzati, vęzą „a lega” (Cihac, II, 447; Tiktin), conform bulgară văže „coardă”, sârbă, croată, slovenă vez „coardă”.
Conform gînj. Ve(l)niș, substantiv masculin (Ulmus effusa), în Moldova, este variantă aceluiași cuvînt (după Scriban, legat de maghiară venic „lăuruscă”). – Derivat vînjos, adjectiv (plin de nerv, vînos; puternic, robust), poate contaminat cu vînos; vînjosa, verb (a fortifica, a întări corpul); vînjosie, substantiv feminin (robustețe); vînjosime, substantiv feminin (robustețe, elasticitate); vînjoli (variantă vînzoli), verb reflexiv (a se agita, a se zbate, a se frămînta), cu sufix expresiv -li (după Byhan 524, din slavă vązlĭ „gol”; după Scriban, din maghiară voncolni „a arunca”); vînzoleală (variantă vînzoală), substantiv feminin (agitație, frămîntare, mișcare). Vîj, substantiv masculin (bătrîn, decrepit, boșorog), în Transilvania, trebuie să fie față de vînj ca ghiuj față de gînj, vezi aici derivat din dacă (Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 123), direct din gînj (Scriban) sau din ruteană vižĭ „șef” (Drăganu, Dacor., V, 377) nu este probabilă.
Atît în vînjoli ca și în vîj tratamentul expresiv este evident.
1. Varietate de ulm (Ulmus effusa). –
2. Flexibilitate. –
3. Forță, putere.
Slavă vązŭ „legătură”, vęzati, vęzą „a lega” (Cihac, II, 447; Tiktin), conform bulgară văže „coardă”, sârbă, croată, slovenă vez „coardă”.
Conform gînj. Ve(l)niș, substantiv masculin (Ulmus effusa), în Moldova, este variantă aceluiași cuvînt (după Scriban, legat de maghiară venic „lăuruscă”). – Derivat vînjos, adjectiv (plin de nerv, vînos; puternic, robust), poate contaminat cu vînos; vînjosa, verb (a fortifica, a întări corpul); vînjosie, substantiv feminin (robustețe); vînjosime, substantiv feminin (robustețe, elasticitate); vînjoli (variantă vînzoli), verb reflexiv (a se agita, a se zbate, a se frămînta), cu sufix expresiv -li (după Byhan 524, din slavă vązlĭ „gol”; după Scriban, din maghiară voncolni „a arunca”); vînzoleală (variantă vînzoală), substantiv feminin (agitație, frămîntare, mișcare). Vîj, substantiv masculin (bătrîn, decrepit, boșorog), în Transilvania, trebuie să fie față de vînj ca ghiuj față de gînj, vezi aici derivat din dacă (Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 123), direct din gînj (Scriban) sau din ruteană vižĭ „șef” (Drăganu, Dacor., V, 377) nu este probabilă.
Atît în vînjoli ca și în vîj tratamentul expresiv este evident.
DER – dicționarul etimologic