1
Șa, șei, substantiv feminin
1. Piesă de harnașament confecționată din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului și pe care șade călărețul.
Expresie A pune șaua (pe cineva) = a supune, a stapâni, a exploata (pe cineva), a constrânge pe cineva să facă ceva. A vorbi din șa = a vorbi de sus, cu siguranță de sine.
2. Parte a bicicletei, a motocicletei etc. formată dintr-un mic suport (triunghiular) din piele, din cauciuc sau din material plastic, pe care se stă în timpul deplasării vehiculului.
3. Os din spinarea găinii.
Șaua turcească = scobitură in grosimea osului sfenoid, în care se află situată glanda hipofiză.
4. Formă de relief reprezentând o depresiune cuprinsă între două părți de teren mai ridicate, cu care alcătuiește un ansamblu; curmătură. Șaua dealului. [Variantă: Șea substantiv feminin] – Latină Sella.
1. Piesă de harnașament confecționată din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului și pe care șade călărețul.
Expresie A pune șaua (pe cineva) = a supune, a stapâni, a exploata (pe cineva), a constrânge pe cineva să facă ceva. A vorbi din șa = a vorbi de sus, cu siguranță de sine.
2. Parte a bicicletei, a motocicletei etc. formată dintr-un mic suport (triunghiular) din piele, din cauciuc sau din material plastic, pe care se stă în timpul deplasării vehiculului.
3. Os din spinarea găinii.
Șaua turcească = scobitură in grosimea osului sfenoid, în care se află situată glanda hipofiză.
4. Formă de relief reprezentând o depresiune cuprinsă între două părți de teren mai ridicate, cu care alcătuiește un ansamblu; curmătură. Șaua dealului. [Variantă: Șea substantiv feminin] – Latină Sella.
DEX – dicționarul explicativ
2
Șa, șei feminin 1) Piesă de harnașament confecționată din piele, care se fixează pe spinarea calului (sau a altor animale), servind pentru șederea comodă a călărețului.
A pune șaua pe cineva a impune cuiva propria voință. A se ține tare în șa a fi stăpân pe situație; a fi sigur de ceva. 2) Scaunul bicicletei sau al motocicletei. 3) Os din spinarea găinii.
Șaua turcească scobitură în osul sfenoid, în care se află glanda hipofiză. 4) Formă de relief reprezentând o depresiune între crestele unui lanț muntos, servind adesea și ca trecătoare. [Articol Șaua; Genitiv-dativ Șeii] /<latină șella
A pune șaua pe cineva a impune cuiva propria voință. A se ține tare în șa a fi stăpân pe situație; a fi sigur de ceva. 2) Scaunul bicicletei sau al motocicletei. 3) Os din spinarea găinii.
Șaua turcească scobitură în osul sfenoid, în care se află glanda hipofiză. 4) Formă de relief reprezentând o depresiune între crestele unui lanț muntos, servind adesea și ca trecătoare. [Articol Șaua; Genitiv-dativ Șeii] /<latină șella
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Șa (șei), substantiv feminin –
1. Piesă de harnașament. –
2. Curmătură. –
3. Os din spinarea găinii. –
4. (Plural) Parte a spinării din regiunea lombară. – Variantă șea. – Aromână, meglenoromână șauă, șao, plural șali. Latină sĕlla (Pușcariu 1490; Rew 7795), conform italiană, provensală, catalană sella, franceză selle, spaniolă silla.
Plural poate fi și șele, pentru primele trei sensuri; pentru al patrulea, se folosește numai șale.
Derivat șelar, substantiv masculin (persoană care face și vinde șei), cu sufix -ar (după Rew 7796, din latină sĕllārius); șelărie, substantiv feminin (loc unde se fac și se vînd șei); șeuaș (variantă șăuaș), substantiv masculin (cal înșeuat); înșeua, verb (a pune șaua pe cal); înșela, verb (a înșeua; a amăgi; a trăda, a fi infidel; reflexiv, a greși); înșelătură, substantiv feminin (amăgire, trișare); înșelășag, substantiv neutru (Moldova, amăgire); înșelăciune, substantiv feminin (amăgire, fraudă); îmșelător (variantă înșelăcios), adjectiv (care înșală, amăgitor).
Mulți cercetători fac două cuvinte distincte din înșela „a înșeua” și înșela „a amăgi” și-l derivă pe ultimul din slavă mŭšelŭ „cîștig” (Miklosich, Slaw.
Elem., 31; Cihac, II, 148; Weigand, Jb., XIII, 110; Pușcariu, Dacor., VI, 327-32; Dar); conform vezi bulgară mšel „amăgire”; dar trecerea semantică pare explicabilă, căci în română numeroși termeni exprimă ideea de „a înșela” prin cea de „a-și pune ceva nepotrivit”, conform potcovi, încălța, pune ipingeaua, papugiu, potlogar etc. (mai multe exemplu la Spitzer, Mitt.
Wien, 139; Skok, Archiv. slavă Phil., XXXVII, 83; Spitzer, Dacor., III, 651), și la fel sârbă nasamariti, cu cele două sensuri (Rosetti, III, 99).
1. Piesă de harnașament. –
2. Curmătură. –
3. Os din spinarea găinii. –
4. (Plural) Parte a spinării din regiunea lombară. – Variantă șea. – Aromână, meglenoromână șauă, șao, plural șali. Latină sĕlla (Pușcariu 1490; Rew 7795), conform italiană, provensală, catalană sella, franceză selle, spaniolă silla.
Plural poate fi și șele, pentru primele trei sensuri; pentru al patrulea, se folosește numai șale.
Derivat șelar, substantiv masculin (persoană care face și vinde șei), cu sufix -ar (după Rew 7796, din latină sĕllārius); șelărie, substantiv feminin (loc unde se fac și se vînd șei); șeuaș (variantă șăuaș), substantiv masculin (cal înșeuat); înșeua, verb (a pune șaua pe cal); înșela, verb (a înșeua; a amăgi; a trăda, a fi infidel; reflexiv, a greși); înșelătură, substantiv feminin (amăgire, trișare); înșelășag, substantiv neutru (Moldova, amăgire); înșelăciune, substantiv feminin (amăgire, fraudă); îmșelător (variantă înșelăcios), adjectiv (care înșală, amăgitor).
Mulți cercetători fac două cuvinte distincte din înșela „a înșeua” și înșela „a amăgi” și-l derivă pe ultimul din slavă mŭšelŭ „cîștig” (Miklosich, Slaw.
Elem., 31; Cihac, II, 148; Weigand, Jb., XIII, 110; Pușcariu, Dacor., VI, 327-32; Dar); conform vezi bulgară mšel „amăgire”; dar trecerea semantică pare explicabilă, căci în română numeroși termeni exprimă ideea de „a înșela” prin cea de „a-și pune ceva nepotrivit”, conform potcovi, încălța, pune ipingeaua, papugiu, potlogar etc. (mai multe exemplu la Spitzer, Mitt.
Wien, 139; Skok, Archiv. slavă Phil., XXXVII, 83; Spitzer, Dacor., III, 651), și la fel sârbă nasamariti, cu cele două sensuri (Rosetti, III, 99).
DER – dicționarul etimologic
4
Șa substantiv feminin, articulat șaua, genitiv-dativ articulat șeii; plural șei
DOOM – dicționarul ortografic