Samar
Definitie, sens si explicatie
1Samar, samare, substantiv neutru
1. sa mare de povara, fara scari, care se pune pe magari si pe catari; prin extensiune incarcatura care se aseaza pe spatele unui animal de povara.
2. Bucata de scandura avand pe una din fete o mica platforma, care serveste la transportarea caramizilor pe schele.
3. Lat de sprijin pe care se aseaza capriorii acoperisului unei case. – Din bulgara, scr. Samar.
1. sa mare de povara, fara scari, care se pune pe magari si pe catari; prin extensiune incarcatura care se aseaza pe spatele unui animal de povara.
2. Bucata de scandura avand pe una din fete o mica platforma, care serveste la transportarea caramizilor pe schele.
3. Lat de sprijin pe care se aseaza capriorii acoperisului unei case. – Din bulgara, scr. Samar.
2Samar substantiv (regional) sa. (- de magar.)
3Samar substantiv neutru, plural samare
4Samar -e n. 1) sa de povara (fara scari) pentru magari si catari. 2) Încarcatura care se asaza pe spatele unui animal de povara. 3) Leat de sprijinire a capriorilor la acoperisul unei case taranesti. /<bulg. samar, limba neogreaca: sagmaria
5Samar (samare), substantiv neutru –
1. sa de povara, tarnita. –
2. Creasta, culme de casa. – Mr. sumar, samar, megl. samar.
Sl. samarŭ „incarcatura” (Miklosich, Slaw.
Elem., 44; Cihac, Ii, 324), conform bulgara, limba sarba:, cr., slov., limba albaneza samar, limba turca: semer, mag. szamar „magar”, din mgr. σα(γ)μάριον (Meyer, Türk.
St., I, 40; Vasmer, Gr., 129; conform Rew 7512).
Derivat din mgr. (Roesler 576) sau din limba turca: (Lokotsch 1883; Ronzevalle 101) este improbabila, ca si originea rom. a bulgara (Capidan, Raporturile, 210). – Derivat insamara, verb (a pune samarul).
1. sa de povara, tarnita. –
2. Creasta, culme de casa. – Mr. sumar, samar, megl. samar.
Sl. samarŭ „incarcatura” (Miklosich, Slaw.
Elem., 44; Cihac, Ii, 324), conform bulgara, limba sarba:, cr., slov., limba albaneza samar, limba turca: semer, mag. szamar „magar”, din mgr. σα(γ)μάριον (Meyer, Türk.
St., I, 40; Vasmer, Gr., 129; conform Rew 7512).
Derivat din mgr. (Roesler 576) sau din limba turca: (Lokotsch 1883; Ronzevalle 101) este improbabila, ca si originea rom. a bulgara (Capidan, Raporturile, 210). – Derivat insamara, verb (a pune samarul).