Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul A

1 * Cuvantul cu diacritice: a
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: A¹ substantiv masculin invar. Prima literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (vocală deschisă nerotunjită medială). ♢ Expresie De la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime.

2 * Cuvantul cu diacritice: a
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: A² interjectie Exclamație care exprimă: surprindere, admirație, entuziasm; plăcere, satisfacție; necaz, supărare; regret; indignare, reamintirea bruscă a unui lucru omis; ah (2).

3 * Cuvantul cu diacritice: a
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: A³ prep. 1. (Precedă infinitivul scurt ca formă-tip a verbului) A lucra. 2. (Exprimă un raport de comparație sau de asemănare) Miroase a pământ. ♦ În semn de... Fluieră a pagubă. 3. (Intră în compunerea unor adverbe, locuțiuni adverbiale și prepoziționale și a unor substantive și adjective în care este inclus tot) De-a dreapta, atoatevăzător, atotputernic. – Limba Latina ad.

4 * Cuvantul cu diacritice: a
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: A⁴ prep. (Formează numerale distributive). De câte... 3 saci a 80 de kg. – Din franceza à.

5 * Cuvantul cu diacritice: a-
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: A⁵- Element de compunere care indică absența, excluderea etcetera Amoral, anhidru. [Varianta: an-] – Din franceza a-.

6 * Cuvantul cu diacritice: a-an-
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: A-/AN- pref. „privativ, negativ”. (< franceza a-, an-, conform limba greaca (veche) a-, an-, fără, lipsit de)

7 * Cuvantul cu diacritice: a
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: A interjectie verifica cuvantul: of.

8 * Cuvantul cu diacritice: a a
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: A, a substantiv masculin invar.

9 * Cuvantul cu diacritice: a
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: a prep.

10 * Cuvantul cu diacritice: aaaa
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: a/aaa interjectie

11 * Cuvantul cu diacritice: a
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: A² interj. (se folosește pentru a exprima: a) bucurie, plăcere, admirație; b) surprindere, mirare; c) durere, întristare, regret, supărare; d) reamintire bruscă). /Onomat.

12 * Cuvantul cu diacritice: a
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: A¹ prep. 1) (exprimă raport de identificare sau de asemănare) Miroase a trandafir. 2) (exprimă raport prezumtiv) Nu-i a bine. Vremea e a ploaie. limba latina ad

13 * Cuvantul cu diacritice: aaa
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: a⁷/aa interjectie

14 * Cuvantul cu diacritice: novem
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: A noua lună din calendarul roman, folosit până în sec.VII î.Hr, unde anul avea zece luni și începea la 1 martie. Din latinescul novem + sufix

15 * Cuvantul cu diacritice: a
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: A interjectie Exprimă surpriză, cu un sens secundar de mirare sau de indignare. Crea ie expresivă

16 * Cuvantul cu diacritice: a
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: a prep. – 1. (Înv.) Exprimă o relație spațială (cu sau fără ideea de mișcare): șezu a dreapta lui Dumnezeu (Coresi). – 2. (Înv.) Exprimă o relație temporală sau instrumental-modală: sîmbătă a prînzul cel mare (N. Costin). – 3. (Înv.) De la sensul spațial s-a dezvoltat un sens cauzal: mearsă în pădure a lemne (Dosoftei). – 4. Exprimă o relație de identitate, fie reală, fie presupusă: cîinii latră a om străin (N. Gane). – 5. Însoțește inf. scurt și (învechit) inf. lung. În primul caz, se suprimă la timpurile compuse cu inf. (voi fugi), după a ști și a putea (nu pot face nimic) și după un pronumerel.-inter. (n-are ce face). – 6. (Înv.) Însoțește gen. dat. nedeterminat: nice frate a frate va folosi, nice părinte a fecior (Varlaam). Limba Latina ad, al cărui rezultat romanic este în general a (Pușcariu 1; Candrea-Dens., 1; REW 136; DAR). Toate întrebuințările din rom. sînt romanice, chiar și gen.-dat.: conform Pușcariu, Lr., 190 (citat din CIL, XIII, 2483: membra ad duos fratres, rom. membrele a doi frați). A fost înlocuit treptat și astăzi aproape complet, de la. Tendința actuală este de a i se limita folosirea la 4 și 5.

17 * Cuvantul cu diacritice: a
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: a interjectie – Exprimă surpriză, cu un sens secundar de mirare sau de indignare. Creație expresivă.

18 * Cuvantul cu diacritice: a
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: a, s.m invar. 1.Prima literă a alfabetului limbii române;sunet notat cu această literă:vocală deschisă,nerotunjită,medială.O Expresie De la a la z=de la început până la sfârșit,în întregime.

19 * Cuvantul cu diacritice: a deranja
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: a disturba, verb a deranja

20 * Cuvantul cu diacritice: a
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: a (nu) le avea cu (ceva) expresie a (nu) se pricepe la (ceva) (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

21 * Cuvantul cu diacritice: a
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: a (nu) avea față (de ceva) expresie a (nu) fi competent într-un domeniu de activitate; a (nu) se ridica la nivelul unei slujbe, funcții etcetera (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

22 * Cuvantul cu diacritice: a
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: a (nu) avea față (de cineva) expresie a (nu) fi partenerul potrivit al cuiva (în dragoste, în afaceri etcetera) (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

23 * Cuvantul cu diacritice: a
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: a (nu)-l duce capu / mintea expresie a (nu) fi inteligent. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

24 * Cuvantul cu diacritice: a se face de baftă de basm
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: a (se) face de baftă / de basm / (eufem.) de cacao / de căcat (vulg.) expresie a (se) compromite; a se face de râs. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

25 * Cuvantul cu diacritice: a
Cuvantul fara diacritice: a

Definitie: a (nu) fi văzut cu ochi buni de către cineva expresie a (nu) avea parte de încrederea sau bunăvoința cuiva. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)