Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Buf

1 * Cuvantul cu diacritice: buf
Cuvantul fara diacritice: buf

Definitie: BUF¹ interjectie Cuvânt care imită zgomotul înfundat produs de căderea unui obiect tare, de o lovitură sau de o explozie. – Onomatopee.

2 * Cuvantul cu diacritice: buf
Cuvantul fara diacritice: buf

Definitie: BUF² substantiv neutru Numele unei figuri la jocul de arșice. – Etimologie necunoscuta

3 * Cuvantul cu diacritice: buf -ă
Cuvantul fara diacritice: buf

Definitie: BUF³, -Ă, bufi, -e, adjectiv (Despre comedii) Cu un caracter comic exagerat. ♦ (Despre opere muzicale) Care este compus în genul liric ușor. ♦ (Despre actori sau cântăreți) Care s-a specializat în interpretarea unor roluri comice de comedie sau de operă muzicală bufă³; (despre roluri) specific comediei sau operei muzicale bufe³. – Din franceza bouffe.

4 * Cuvantul cu diacritice: buf
Cuvantul fara diacritice: buf

Definitie: BUF interjectie puf

5 * Cuvantul cu diacritice: buf
Cuvantul fara diacritice: buf

Definitie: BUF adjectiv burlesc, caraghios, caricatural, grotesc, parodic, ridicol. (De un comic -.)

6 * Cuvantul cu diacritice: buf
Cuvantul fara diacritice: buf

Definitie: buf adjectiv m., plural bufi; f. singular bufă, plural bufe

7 * Cuvantul cu diacritice: buf
Cuvantul fara diacritice: buf

Definitie: buf interjectie, substantiv neutru

8 * Cuvantul cu diacritice: buf -ă -i -e
Cuvantul fara diacritice: buf

Definitie: BUF² -ă (-i, -e) 1) (despre opere muzicale sau dramatice) Care are un caracter comic exagerat. 2) (despre actori) Care este angajat în roluri comice. franceza bouffe

9 * Cuvantul cu diacritice: buf
Cuvantul fara diacritice: buf

Definitie: BUF¹ interj. (se folosește pentru a reda zgomotul puternic și înfundat, produs de un obiect greu la cădere, de o lovitură, de o explozie etcetera). /Onomat.

10 * Cuvantul cu diacritice: buf -ă
Cuvantul fara diacritice: buf

Definitie: BUF, -Ă adjectiv (despre opere muzicale sau dramatice) cu un caracter comic grotesc, caricatural. (< limba italiana buffo, franceza bouffe)

11 * Cuvantul cu diacritice: buf -ă
Cuvantul fara diacritice: buf

Definitie: BUF, -Ă adjectiv (Despre opere muzicale sau dramatice) Hazliu; exagerat de comic; vesel. ♦ (Despre cântăreți, actori) Care joacă roluri în opere comice, în farse, în comedii de intrigă etcetera [< limba italiana buffo, franceza bouffe].

12 * Cuvantul cu diacritice: buf -fi
Cuvantul fara diacritice: buf

Definitie: buf (-fi), substantiv masculin – Bufniță. – Varianta bufă, bufnă, buh(n)ă, buhniță, buhac, puhaci, puhace. – Mr., megl. buf. Limba Latina būfus, de la būho, būfo (Pușcariu 231; REW 1352; Pascu, I, 54); conform limba italiana gufo, sp. buho, port. bufo. Forma simplă are circulație, generalizîndu-se formele contaminate cu cuvinte mai mult sau mai puțin asemănătoare din alte limbi, cum sînt bulgara buchu(l), mag. buhu (› buhă), limba neogreaca: μποῦφος, pol. puhacz (› puhaci), poate și cu creațiile expresive bazate pe interjectie buf.

13 * Cuvantul cu diacritice: buf
Cuvantul fara diacritice: buf

Definitie: buf interjectie – Exprimă zgomotul produs de ciocnirea a două corpuri, de o lovitură sau o căzătură. Creație expresivă, care se întîlnește cu limba slava (veche) buchnoti sau buchati „a bate cu putere”, de unde bulgara buchnuvam, limba sarba: buchnuti, limba rusa buchatĭ (Berneker 97); fapt pentru care Miklosich, Slaw. Elem., 18, n-a șovăit să derive cuvîntul rom. din limba slava (veche) Pe de altă parte, rezultatele acestei rădăcini expresive s-au contaminat și cinfundat adesea cu cele ale lui buh-. Derivat bufni (var. buhni, buvni, bumni, bugni, bufui, buhăi), verb (a izbucni; a bombăni, a izbi); bufneală (var. bufăială, bufnet, bufnitură, buhnitură), substantiv feminin (zgomot brusc); buhnaci, substantiv masculin (certăreț, gîlcevitor); bufnos, adjectiv (prost dispus, ursuz); îmbufna, verb (a supăra, a irita); răbufni, verb (a pocni; a cădea zgomotos).

14 * Cuvantul cu diacritice: buf
Cuvantul fara diacritice: buf

Definitie: buf substantiv neutru singular (mar.) obiecte aduse din cursă cu intenția de a fi comercializate. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)