Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Crede

1 * Cuvantul cu diacritice: créde
Cuvantul fara diacritice: crede

Definitie: CREDE, cred, verb III. 1. Tranzitiv A fi încredințat sau convins de un fapt, de existența sau de adevărul unui lucru. ♢ Expresie Cred și eu = se înțelege de la sine, nu e de mirare. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o amenințare sau o afirmare sigură. 2. Intranzitiv A recunoaște dreptatea cuiva, a fi înțelegător față de durerea sau de suferința cuiva. ♢ Expresie A nu-i veni (cuiva) să creadă sau a nu-și crede ochilor (sau urechilor), exprimă mirarea față de un lucru de necrezut. 3. Tranzitiv A socoti, a fi de părere, a-și închipui, a i se părea. ♦ A considera pe cineva altfel decât este în realitate. ♦ Reflexiv A avea despre sine o părere exagerat de bună; a fi îngâmfat. 4. Intranzitiv A avea încredere deplină în cineva sau în ceva; a-și pune toată nădejdea în cineva sau în ceva. 5. Intranzitiv A admite existența lui Dumnezeu și a accepta dogmele bisericii; prin extensiune a avea o anumită credință religioasă. – Limba Latina credere.

2 * Cuvantul cu diacritice: créde
Cuvantul fara diacritice: crede

Definitie: CREDE verb 1. verifica cuvantul: considera. 2. a considera, a găsi, a socoti, a vedea. (Această circumstanță o - de bun augur.) 3. a se considera, a se închipui, a se socoti, a se vedea, (popular) a se ține. (Se - inteligent.) 4. verifica cuvantul: bănui. 5. a presupune, a socoti, (franțuzism) a prezuma, (regional) a probălui, (învechit) a supoza. (- că vom pleca în două zile.) 6. verifica cuvantul: aștepta. 7. verifica cuvantul: părea. 8. verifica cuvantul: spera. 9. verifica cuvantul: încrede.

3 * Cuvantul cu diacritice: créde
Cuvantul fara diacritice: crede

Definitie: crede verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural cred, 1 plural credem; conjunctie: prezent 3 singular și plural creadă; part. crezut

4 * Cuvantul cu diacritice: a se créde mă cred
Cuvantul fara diacritice: crede

Definitie: A SE CREDE mă cred intranzitiv A avea o părere exagerată despre calitățile proprii; a fi încrezut. lat. credere

5 * Cuvantul cu diacritice: a créde cred
Cuvantul fara diacritice: crede

Definitie: A CREDE cred 1. tranzitiv 1) A accepta ca fiind adevărat sau posibil. - cele spuse. ♢ Cred și eu se înțelege de la sine. 2) (de regulă, urmat de o completivă) A găsi de cuviință; a socoti; a considera; a gândi. 3) A prețui printr-o judecată favorabilă; a considera; a socoti; a aprecia. Acest semn îl credem de bun augur. 4) (persoane) A trata cu îngăduință, cunoscând situația; a înțelege. 2. intranzitiv 1) A avea (toată) nădejdea; a se încrede. 2) A avea o anumită credință religioasă; a fi credincios. lat. credere

6 * Cuvantul cu diacritice: créde -d -ezút
Cuvantul fara diacritice: crede

Definitie: crede (-d, -ezut), verb – 1. A socoti, a-și imagina, a-și închipui. – 2. A fi de părere. – 3. A avea încredere. – 4. A avea credință religioasă. – 5. A da credit părerii altcuiva. – 6. A înțelege, a compătimi, a fi înțelegător față de durerea cuiva. – 7. (Refl.) A fi îngîmfat, a avea o părere bună despre sine. – Mr. cred, cridzui, credere, istr. credu. Limba Latina crēdĕre (Pușcariu 411; Candrea-Dens., 404; REW 2307; DAR); conform limba italiana credere, prov., verifica cuvantul: cat. creire, franceza croire, sp. creer, port. crer. – Derivat crez, substantiv neutru (totalitatea principiilor cuiva, concepția de viață); crezut, substantiv masculin (persoană de încredere; împuternicit); necrezut, adjectiv (incredibil); crezător, adjectiv (încrezător; credul); crezare, substantiv feminin (încredere); crezămînt, substantiv neutru (încredere, credit); încrede, verb (a încredința ceva cuiva; rar, a asigura; cuvant invechit, a converti, a convinge; reflexiv, a avea încredere, a avea siguranță, a spera); încrezut, adjectiv (încrezător; fidel; mîndru, înfumurat); încrezător, adjectiv (încrezător, credul); neîncrezător, adjectiv (incredul; bănuitor); încredere, substantiv feminin (siguranță, credință; credulitate); neîncredere, substantiv feminin (lipsă de încredere, suspiciune); încrezămînt, substantiv neutru (învechit, credință). Conform: credință. Derivat neol. creanță, substantiv feminin (credit), din franceza creance; credență, substantiv feminin (învechit, bufet, mobilă), din limba italiana credenza, secolul XVIII; în Trans., cu varianta cuvant invechit credenț, din limba germana Kredenz(tisch); credit, substantiv neutru, din limba italiana credito, franceza credit; credita, verb, din franceza crediter; (a)creditivă, substantiv feminin, din limba germana Akkreditiv; creditor, substantiv masculin, din limba italiana creditore; credul, adjectiv , din franceza credule; credulitate, substantiv feminin, din franceza; incredul, adjectiv ; credibilitate, substantiv feminin