Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Daună

1 * Cuvantul cu diacritice: dáună
Cuvantul fara diacritice: dauna

Definitie: DAUNĂ, daune, substantiv feminin 1. Pagubă, vătămare, prejudiciu (material sau moral). ♢ Locutiune prep. În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). 2. Despăgubire. [Pronuntat: da-u-] – Din limba latina damnum.

2 * Cuvantul cu diacritice: daună
Cuvantul fara diacritice: dauna

Definitie: Daună antonim: folos

3 * Cuvantul cu diacritice: dáună
Cuvantul fara diacritice: dauna

Definitie: DAUNĂ substantiv feminin 1. stricăciune, pagubă; prejudiciu moral. 2. (plural) despăgubiri morale. o în ă (cuiva sau a ceva) = în paguba (cuiva sau a ceva). (< limba latina daunum)

4 * Cuvantul cu diacritice: dáună
Cuvantul fara diacritice: dauna

Definitie: DAUNĂ substantiv 1. verifica cuvantul: pagubă. 2. verifica cuvantul: prejudiciu. 3. (la plural) verifica cuvantul: despăgubire.

5 * Cuvantul cu diacritice: dáună
Cuvantul fara diacritice: dauna

Definitie: daună substantiv feminin (silabe dă-u-), g.-d. art. daunei; plural daune

6 * Cuvantul cu diacritice: dáună -e
Cuvantul fara diacritice: dauna

Definitie: DAUNĂ -e f. 1) Factor care provoacă cuiva pierderi morale sau materiale 2) mai ales la plural Pierdere (morală sau materială) cauzată cuiva; pagubă; stricăciune; prejudiciu. ♢ În -a (cuiva) în detrimentul (cuiva); în paguba (cuiva). 3) la plural Despăgubire pentru un prejudiciu (material). A plăti cuiva -ele. [ G.-D. daunei; Sil. da-u-] lat. damnum

7 * Cuvantul cu diacritice: dáună
Cuvantul fara diacritice: dauna

Definitie: DAUNĂ substantiv feminin Stricăciune, pagubă, vătămare. ♢ În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). / pronume da-u-. / < limba latina damnum].

8 * Cuvantul cu diacritice: dáună dáune
Cuvantul fara diacritice: dauna

Definitie: daună (daune), substantiv feminin – Pagubă, prejudiciu. Se consideră în general der. de la limba latina damnum (secolul XIX), cu fonetismul ca în scamnum › scaun, și cu f. de la pagubă (Philippide, Principii, 66; Tiktin; Candrea; Scriban); însă această explicație nu este satisfăcătoare, deoarece cuvîntul apare pentru prima oară la scriitorii romantici (Negruzzi, Alecsandri), care nu aveau suficientă pregătire filologică pentru a-și imagina sau simți astfel de analogii. Pușcariu 488-490 crede că este vorba de un cuvînt tradițional din fondul latin (conform REW 2348), și Philippide, II, 639 îl pune în legătură cu limba albaneza dëmoń „a dăuna”; lipsesc însă dovezi cu privire la uzul său. Cuvîntul necesită un studiu care deocamdată nu există. – Derivat dăuna, verb (a dăuna, a prejudicia); dăunător, adjectiv (dăunător); dăunos, adjectiv (lacom, dăunător); desdăuna, verb (a despăgubi), pe baza franceza dedommager.