Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Dubi

1 * Cuvantul cu diacritice: dubí
Cuvantul fara diacritice: dubi

Definitie: DUBI, dubesc, verb IV. (Regional) 1. Tranzitiv A tăbăci, a argăsi. ♢ Expresie A pune (pe cineva) la dubit = a băga (pe cineva) la închisoare. 2. Reflexiv (Despre in, cânepă, etcetera) A se muia, a se topi, a se destrăma. – Din limba ucraineana dubyty.

2 * Cuvantul cu diacritice: dubí
Cuvantul fara diacritice: dubi

Definitie: DUBI verb verifica cuvantul: argăsi, tăbăci.

3 * Cuvantul cu diacritice: dubí
Cuvantul fara diacritice: dubi

Definitie: dubi verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural dubesc, imperfect 3 singular dubea; conjunctie: prezent 3 singular și plural dubească

4 * Cuvantul cu diacritice: a dubí -ésc
Cuvantul fara diacritice: dubi

Definitie: A DUBI -esc tranzitiv reg. 1) (piei de animale) A trata cu tananți pentru a da însușirile necesare; a tăbăci; a argăsi. 2) figurativ A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a snopi; a toropi; a stâlci; a stropși; a tăbăci; a făcălui; a ucide. 3) (plante textile) A ține în apă pentru a separa fibrele de tulpină; a topi; a mura. limba ucraineana dybyty

5 * Cuvantul cu diacritice: dubí dubésc dubít
Cuvantul fara diacritice: dubi

Definitie: dubi (dubesc, dubit), verb – A argăsi, a tăbăci. Sl. (limba ceha, limba rusa) dubiti (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 103), din limba slava (veche) dąbŭ „arbore”, conform dîmb, dubă, dumbravă. Miklosich, Lexicon, 162, derivă în mod ciudat cuvîntul rom. din limba slava (veche) dlŭbsti „a scărpina”. – Derivat nedubit, adjectiv (netăbăcit); dubeală, substantiv feminin (substanță care tăbăcește); dubălar, substantiv masculin (tăbăcar); dubălărie, substantiv feminin (tăbăcărie); dubină, substantiv feminin (subtanță care tăbăcește), pentru a cărui der. conform Iordan, ZRPh., LVI, 320. Cuvinte folosite aproape exclusiv în Mold. și Bucovina

6 * Cuvantul cu diacritice: dubi
Cuvantul fara diacritice: dubi

Definitie: dubi, dubesc verifica cuvantul:t. a aresta, a închide. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)