Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Haină

1 * Cuvantul cu diacritice: háină
Cuvantul fara diacritice: haina

Definitie: HAINĂ, haine, substantiv feminin 1. (La plural) Termen generic pentru obiectele de îmbrăcăminte (în special) bărbătești. ♢ Un rând de haine = un costum bărbătesc complet, alcătuit din pantaloni, sacou (și vestă). ♦ (La singular) Îmbrăcăminte bărbătească pentru partea de sus a corpului; sacou. ♦ Veșmânt lung și larg care acoperă tot trupul. ♦ Palton. ♢ Expresie A(-și) da și haina de pe el = a face sau a fi dispus să facă orice sacrificiu (pentru a obține ceea ce dorește). 2. (Biologie; în sintagma) Haină de nuntă = înfățișare deosebită pe care o capătă masculii unor pești, batracieni sau păsări în perioada împerecherii. – Din bulgara halina, scr. haljina.

2 * Cuvantul cu diacritice: háină
Cuvantul fara diacritice: haina

Definitie: HAINĂ substantiv 1. îmbrăcăminte, strai, veșmânt, (popular și familiar) buleandră, țoală, (regional) rufă, (Transilvania și Maram.) halub, (depr.) hanță. (Ia-ți o - pe tine.) 2. (la plural) verifica cuvantul: costum. 3. verifica cuvantul: sacou. 4. verifica cuvantul: palton. (Poartă o - de blană.)

3 * Cuvantul cu diacritice: háină
Cuvantul fara diacritice: haina

Definitie: haină substantiv feminin, g.-d. art. hainei; plural haine

4 * Cuvantul cu diacritice: háină
Cuvantul fara diacritice: haina

Definitie: HAINĂ -e f. 1) Obiect de îmbrăcăminte; strai. - de iarnă. ♢ - nupțială (sau de nuntă) înfățișare deosebită pe care o capătă masculii unor vertebrate în perioada împerecherii. 2) Piesă vestimentară bărbătească purtată peste cămașă; veston. [G.-D. hainei] bulgara halina, sb. haljina

5 * Cuvantul cu diacritice: háină háine
Cuvantul fara diacritice: haina

Definitie: haină (haine), substantiv feminin – Obiect de îmbrăcăminte exterior. Sb. haljina (Diez, Gramm., I, 444; Cihac, II, 133; DAR). – Derivat hăinar, substantiv masculin (vînzător de haine de gata); hăinărie, substantiv feminin (prăvălie de confecții); hăinet, substantiv feminin (cantitate de haine); înhăinura (var. înhăimura), verb (a îmbrăca), conform înfășura. La Stoica Ludescu (secolul XVIII) apare haină, substantiv feminin (parolă, consemn), despre care nu știm dacă este același cuvînt. Haibăr, substantiv neutru (haină) este o încrucișare a lui haină cu laibăr (DAR), der. înhăibăra, verb (a îmbrăca).