Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Judecată

1 * Cuvantul cu diacritice: judecátă
Cuvantul fara diacritice: judecata

Definitie: JUDECATĂ, judecăți, substantiv feminin 1. Facultatea (1) de a gândi logic; rațiune, inteligență, gândire. ♢ Locutiune adjectiv și adverb Cu judecată = cu bun-simț, cu tact; serios, temeinic. ♦ Părere, idee, socoteală. 2. Formă logică fundamentală exprimată printr-o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva. 3. Acțiunea de a judeca (4); dezbatere judiciară; proces, județ (I, 3); soluție dată într-un litigiu. ♢ Locutiune verb A face judecată = a judeca. ♢ Expresie A da (sau a trage, a chema, a trimite etcetera în ori la) judecată = a intenta cuiva un proces, a chema în fața justiției. (În unele religii) Judecata de apoi = judecată divină la care Dumnezeu va chema pe toți oamenii, la sfârșitul lumii, pentru a le hotărî soarta (fericirea sau osânda veșnică). – Limba Latina judicata (plural lui judicatum).

2 * Cuvantul cu diacritice: judecátă
Cuvantul fara diacritice: judecata

Definitie: JUDECATĂ substantiv verifica cuvantul: condamnare, jurisdicție, osândă, pedeapsă.

3 * Cuvantul cu diacritice: judecátă
Cuvantul fara diacritice: judecata

Definitie: JUDECATĂ substantiv 1. verifica cuvantul: inteligență. 2. verifica cuvantul: minte. 3. gân-dire, intelect, înțelegere, minte, raționament, rațiune, (figurativ) cap. (Are o - extrem de limpede.) 4. minte, rațiune, (rar) cunoștință, (popular și familiar) glagore, (învechit) rezon. (O - normală.) 5. minte, raționament, rațiune, (învechit) socoată, socoteală, socotință. (O - sănătoasă.) 6. verifica cuvantul: concepție. 7. verifica cuvantul: pă-rere. 8. verifica cuvantul: chibzuială. 9. verifica cuvantul: apreciere. 10. proces.

4 * Cuvantul cu diacritice: judecátă
Cuvantul fara diacritice: judecata

Definitie: judecată substantiv feminin, g.-d. art. judecății; plural judecăți

5 * Cuvantul cu diacritice: judecátă -ăți
Cuvantul fara diacritice: judecata

Definitie: JUDECATĂ -ăți f. 1) Facultate a omului de a gândi logic și de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; intelect, minte; rațiune. ♢ Cu - a) cu bun-simț; cu chibzuială; b) temeinic. 2) Formă fundamentală a gândirii, exprimată printr-o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva. 3) Gând exteriorizat în care se afirmă sau se neagă ceva; raționament. 4) Punct de vedere (asupra unui lucru sau asupra unei persoane); opinie, părere, considerent; cuvânt. 5) jur. Întrunire a unei instanțe judecătorești pentru soluționarea unor chestiuni de natură penală sau civilă; acțiune judiciară; proces. ♢ A da (sau a chema, a trimite) în - (pe cineva) a intenta un proces cuiva; a deferi judecății (pe cineva), -ata de apoi judecată divină care se crede că va avea loc la sfârșitul lumii. limba latina judicata