Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Miez

1 * Cuvantul cu diacritice: miez
Cuvantul fara diacritice: miez

Definitie: MIEZ, miezuri, substantiv neutru 1. Parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etcetera, inimă (IV 3). ♦ Partea cea mai dinăuntru, centrală a unui lucru, a unui spațiu etcetera interior; spec. partea din interior, comestibilă, a unei nuci. ♦ Expresie A hrăni (sau a crește pe cineva) cu miez de nucă = a ține pe cineva în huzur; a răsfăța. ♦ (Tehn.) Parte a unei forme de turnătorie, așezată în interiorul acesteia, cu ajutorul căreia se obțin goluri sau scobituri într-o piesă turnată. ♦ Piesă de fier masiv, de oțel sau formată din lame de oțel decupate, care se introduce în interiorul unor aparate electrice. 2. Figurativ, Partea esențială, fondul unei probleme; semnificație, tâlc. ♢ Locutiune adjectiv Cu miez = cu tâlc, substanțial. 3. (În sintagmele) Miezul nopții sau miez de noapte = a) ora 12 noaptea; b) perioadă din jurul orei 24; toiul nopții. Miezul zilei = a) ora 12 ziua, amiază; b) perioadă din jurul orei 12 ziua, toiul zilei. Miezul verii (sau iernii) = perioada de mijloc a verii (sau a iernii). – Din limba latina medius.

2 * Cuvantul cu diacritice: miez
Cuvantul fara diacritice: miez

Definitie: MIEZ substantiv verifica cuvantul: conținut, esență, fond, materie.

3 * Cuvantul cu diacritice: miez
Cuvantul fara diacritice: miez

Definitie: MIEZ substantiv 1. verifica cuvantul: centru. 2. (regional) sâmbure. (- de nucă.) 3. centru, mijloc, (figurativ) buric, inimă. (În -ul pământului.) 4. verifica cuvantul: toi. 5. (Termen Bisericesc) miezul păresimilor = (regional) tândala (art.).

4 * Cuvantul cu diacritice: miez
Cuvantul fara diacritice: miez

Definitie: miez substantiv neutru/ substantiv masculin, (tehn.) plural n. miezuri/(părți comestibile la nuci) m. miezi

5 * Cuvantul cu diacritice: miez -uri
Cuvantul fara diacritice: miez

Definitie: MIEZ -uri n. 1) Partea inferioară, de obicei moale, a unui fruct, a unui sâmbure, a pâinii. - de nucă. 2) Partea din mijloc a unui lucru. -ul osului. 3) pop. Partea comestibilă, curățată de coajă, a semințelor (de floarea-soarelui, de dovleac etcetera). 4) Moment când o acțiune sau un fenomen în desfășurare atinge cea mai mare intensitate; toi. ♢ -ul nopții mijlocul, toiul nopții. -ul verii mijlocul, toiul verii. 5) fig. Partea esențială a unei probleme; esență; fond. ♢ Cu - cu conținut, cu tâlc. limba latina medius

6 * Cuvantul cu diacritice: miéz miézuri
Cuvantul fara diacritice: miez

Definitie: miez (miezuri), substantiv neutru – 1. Mijloc, centru, punct central. – 2. Inimă, buric, gălbenuș. – 3. Pulpă, măduvă. – 4. Esență; partea moale a pîinii. – Mr. ńedzu, megl. (m)ńez, istr. mež. Limba Latina mĕdius (Diez, I, 276; Pușcariu 1075; Candrea-Dens., 1105; REW 5462). – Derivat miază, adjectiv (medie), din limba latina mĕdia, păstrat numai în comp.; miază Păresi (învechit, apoi Miezi-Păresimi), substantiv feminin (jumătatea postului mare), din limba latina media quadragesima; miazănoapte, substantiv feminin (învechit, miezul nopții; cuvant invechit, larvă nocturnă; nord); substituită la primul sens de miezul nopții; miazăzi, substantiv feminin (învechit, amiază; sud), substituită la primul sens de amiază, verifica cuvantul: aici; miezos, adjectiv (cu mult miez, cărnos); miezură, substantiv feminin (lînă de proastă calitate, resturi de la darac; Bucovina, tărîțe), sing. reconstitiut din plural miezuri; miezuină, substantiv feminin (Trans., hotar, hat, răzor), cu sufix -ină ca în viezuină, păscuină (relație cu mejdină, conform Candrea, Cihac, II, 191, Tiktin, e dubioasă); primez (var. primiez), substantiv neutru (despărțitură; scîndură sau băț care desparte doi cai într-un grajd), în Olt., Banat și Trans., poate direct din limba latina per medium (Candrea-Dens., 1103; Tiktin); împremieza, verb (a separa cu un perete despărțitor; a împărți în două).