Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Murg -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: murg -ă
Cuvantul fara diacritice: murg

Definitie: MURG², -Ă, murgi, adjectiv , substantiv masculin și feminin: 1. Adjectiv (Despre unele animale, mai ales despre cai sau despre părul lor) Negru-roșcat, castaniu-închis sau cenușiu; p. gener. de culoare închisă. 2. Substantiv masculin și feminin: Cal de culoare murgă² (1); p. gener. cal. ♢ Expresie A intrat murga în sat = s-a înserat. – Conform: limba albaneza m u r g.

2 * Cuvantul cu diacritice: murg
Cuvantul fara diacritice: murg

Definitie: MURG¹ substantiv neutru 1. (Înv. și popular) Amurg. 2. (Rar) Zori de zi. – Etimologie necunoscuta

3 * Cuvantul cu diacritice: murg
Cuvantul fara diacritice: murg

Definitie: MURG substantiv verifica cuvantul: amurg, apus, asfințit, înserare, seară.

4 * Cuvantul cu diacritice: murg
Cuvantul fara diacritice: murg

Definitie: murg (despre cai) adjectiv m., substantiv masculin, plural murgi; f. singular murgă, plural murge

5 * Cuvantul cu diacritice: murg
Cuvantul fara diacritice: murg

Definitie: murg (amurg) substantiv neutru, plural murguri

6 * Cuvantul cu diacritice: murg -gă -gi
Cuvantul fara diacritice: murg

Definitie: MURG -gă (-gi) și substantival (despre cai) Care are părul de culoare castanie-închisă. /conform limba albaneza murg

7 * Cuvantul cu diacritice: murg múrgă
Cuvantul fara diacritice: murg

Definitie: murg (murgă), adjectiv – 1. (Cal sau bou) brun. – 2. Negru, negricios. – 3. (S.m.) Cal brun. – 4. (S.m.) Cal în general. – 5. (Substantiv neutru:) Crepuscul, apus, auroră. – Mr. murgu, megl. murg. Origine necunoscută. E unul dintre cuvintele cele mai discutate din vocabularul rom. Pare să coincidă cu limba slava (veche) (bg., limba rusa) mrakŭ „întunecime”, bulgara, limba sarba:, cr., ceh. mrak „apus”, pol. mrok „obscuritate”, limba rusa morok „obscuritate”, bulgara murg(av) „brun”, limba sarba:, cr. murgast „brun”, limba rusa muryi „brun”, ceh. moura „vacă brună” (conform Berneker, II, 78; după Vasmer, II, 175 -g final se poate explica prin intermediul limba slava (veche), dar explicația lui pare insuficientă pentru rom.). Istoria cuvintelor limba slava (veche) nu este clară. Un etimon limba slava (veche) pentru rom. (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 206; Conev 97; Cortes 125) este greu de admis din punct de vedere fonetic. Gr. μουριϰος, „ca mura” (Diculescu, Elementele, 457), direct sau prin limba latina moricus, în loc de morulus (Weigand, Jb., XII, 103; Pascu, I, 121; Pascu, Arch. Rom., VI, 224; Pascu, Beitrage, 8; conform REW 433) este improbabilă, deoarece în astfel de cazuri i aton se reduce de obicei în rom., conform limpede, muced etcetera; de asemenea, pare mai puțin probabilă der. din limba greaca (veche) μόριϰος „maur” (Roesler 573). Nu convinge mai mult der. din limba greaca (veche) ἀμόργη „resturi de măslină”, direct (Meyer 292); nici prin mijlocirea limba latina amurca (Capidan, Raporturile, 478; conform Philippide, II, 631), nu este mai convingătoare. În sfîrșit, nu a fost acceptată explicația care se bazează pe limba greaca (veche) ἀμολγός „timpul mulsului” (Philippide, Principii, 141; Diculescu, Elementele, 447; conform Tiktin). Relația cu limba albaneza muk, murgu „brun”, muk, mugu „crepuscul” mugetë, „asfințit” este evidentă, conform Philippide, II, 725 și Rosetti, II, 119; dar cuvîntul limba albaneza, greșit explicat (după Treimer, Mitt. Wien., 375, dintr-o rădăcină care ar însemna „strălucitor, luminos”) ar putea proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 478). În fine, E. Lange-Kowal, Rum. murg und amurg, zwei Zeugen des illyro-thrako-dakorum. Uebereinanderleben, în Sprachkunde, 1941, nr. 6, p. 9-11, crede că-i vorba de un cuvînt autohton. Deși indiciile sînt insuficiente pentru a fi posibil să se ajungă la concluzii definitive, pare că originea ereditară este mai probabilă decît un împrumut din limba slava (veche) sau din limba albaneza Prezența lui amurg, cu a- protetic care apare de obicei numai în elemente limba latina (conform acasă, afund, aminte etcetera) pare să pledeze în favoarea acestei ipoteze. Derivat amurg (mr. amurziș, amurzită), substantiv neutru (crepuscul, apus), cu a- protetic, fiind la început un adverb ; amurgi (var. murgi), verb (a se întuneca, a se înnopta); murgă, substantiv feminin (noapte, întuneric; iapă brună; varietate de pere); murgan, substantiv masculin (nume de bou); murgană, substantiv feminin (nume de vacă); murgilă, substantiv masculin (nume de bou); Murgilă, substantiv feminin (personaj din mitologia populară care personifică noaptea); murgit, substantiv neutru (crepuscul); înmurgi, verb (a se înnopta). – Deși legătura cuvintelor aici prezentate este greu de stabilit, este de presupus că mag. murga provine din rom. (Edelspacher 19); și probabil și bulgara murg(a) (Capidan, Raporturile, 210); limba sarba:, cr. murgast „murg” (în opoziție cu limba sarba: mrk(lo)mrkov „murg”, și mrgodan, mrgodno „întunecat”, care pare să provină din limba slava (veche) mrkŭ, conform Vasmer, II, 177), limba albaneza murk, murgu, limba neogreaca: μοῦργος (Murnu, Lehnw., 32), limba neogreaca: μουρϰίζει „a înnopta” și μούρϰισμα „crepuscul” (după Meyer, Neugr. St., II, 42, aceste cuvinte provin din limba slava (veche)).