Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ocol

1 * Cuvantul cu diacritice: ocól
Cuvantul fara diacritice: ocol

Definitie: OCOL, (1) ocoluri, (2, 3, 4, 5, 6) ocoale, substantiv neutru 1. Mișcare în jurul unui punct fix sau de jur-împrejurul unui loc; deplasare în spațiu care nu urmează calea cea mai dreaptă; înconjur, ocolire, ocoleală, ocoliș. ♢ Locutiune adjectiv De ocol = care ocolește; ocolit, indirect. ♢ Locutiune verb A da (cuiva sau la ceva) ocol = a ocoli (pe cineva sau ceva), a merge de jur-împrejur. ♦ Figurativ Digresiune. ♢ Locutiune adverb Fără ocol = fără ezitare, fără menajamente; direct. ♦ (Concretizat) Cotitură, cot. 2. (Înv.) Linie care delimitează un spațiu; prin extensiune spațiul delimitat, cuprins. ♦ Perimetru, circumferință. 3. (Concretizat) Gard făcut în jurul unui loc; împrejmuire, îngrăditură; prin extensiune loc îngrădit (uneori acoperit), unde se închid vitele, oile etcetera; obor, țarc. 4. (Regional) Curte, ogradă. 5. (Rar) Spațiu, loc liber. 6. (Înv.) Unitate administrativă (judiciară, agricolă) de județ sau de ținut, de oraș sau de sat; sediul ei; prin extensiune instituție care conducea una dintre aceste forme de împărțire administrativă. ♢ Ocol silvic = unitate silvică administrativă, împărțită pe brigăzi și cantoane, prin care se organizează și se execută lucrările de cultură, de refacere, de protecție și de pază a pădurilor, ocrotirea și valorificarea vânatului și a peștelui din apele de munte. – Din bulgara, limba rusa okol.

2 * Cuvantul cu diacritice: ocól
Cuvantul fara diacritice: ocol

Definitie: OCOL substantiv verifica cuvantul: asediere, asediu, circumferință, cuprins, curte, digresiune, divagare, divagație, împresurare, încercuire, înconjurare, limită, ogradă, perimetru, plasă, staul, țară.

3 * Cuvantul cu diacritice: ocól
Cuvantul fara diacritice: ocol

Definitie: OCOL substantiv 1. înconjur, ocolire, (rar) ocoliș. (A ajuns la destinație cu un mare -.) 2. verifica cuvantul: cotitură. 3. verifica cuvantul: gard. 4. verifica cuvantul: țarc.

4 * Cuvantul cu diacritice: ocól
Cuvantul fara diacritice: ocol

Definitie: ocol (mișcare) substantiv neutru, plural ocoluri

5 * Cuvantul cu diacritice: ocól
Cuvantul fara diacritice: ocol

Definitie: ocol (împrejmuire, unitate administrativă) substantiv neutru, plural ocoale

6 * Cuvantul cu diacritice: ocól ocoále
Cuvantul fara diacritice: ocol

Definitie: OCOL¹ ocoale n. 1) Loc îngrădit (pentru închiderea vitelor); coșar; țarc. 2) Gard care înconjoară un loc; îngrăditură; împrejmuire. 3) ist. Unitate administrativă. ♢ - silvic diviziune teritorială în gospodăria forestieră. bulgara okolu

7 * Cuvantul cu diacritice: ocól -uri
Cuvantul fara diacritice: ocol

Definitie: OCOL² -uri n. 1) Mișcare în jurul unui punct sau loc; înconjur. ♢ -ul pământului (sau lumii) călătorie îndelungată, prin multe regiuni și țări. 2) Deplasare în spațiu care se abate de la drumul drept. ♢ De - care înconjoară; care ocolește. Cu -uri pe departe; indirect. Fără -uri a) fără a înconjura; b) drept în față. A da - a se învârti pe lângă cineva sau ceva. bulgara okolu

8 * Cuvantul cu diacritice: ocól ocóluri
Cuvantul fara diacritice: ocol

Definitie: ocol (ocoluri), substantiv neutru – 1. Circuit, contur, circumferință. – 2. Loc îngrădit, țarc de vite. – 3. Înconjur, întorsătură. – 4. Strîngere în turmă a vitelor. – 5. Deviație, digresiune. – 6. District judiciar. – 7. Tribunal pentru prima instanță. Sl. okolu „cerc”, din kola „roată”, conform colb, colac (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 224; Conev 70), conform bulgara okol, mag. akol. – Derivat ocoli, verb (a da ocol, a înconjura; a se abate; a se suci; a împrejmui; a evita); din limba slava (veche) okoliti, ukoliti; ocolaș, substantiv masculin (învechit, șef administrativ al unui district judiciar); ocoliș, substantiv neutru (deviere, abatere), conform limba sarba:, cr. okoliš „cerc”; ocolitor, adjectiv (care se abate de la ceva); ocolitură, substantiv feminin (deviație); ocolnică, substantiv feminin (învechit, hotărnicie); ocoleală, substantiv feminin (deviere).