Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Orb oarbă

1 * Cuvantul cu diacritice: orb oárbă
Cuvantul fara diacritice: orb

Definitie: ORB², OARBĂ, orbi, oarbe, adjectiv 1. (Adesea substantivat) Lipsit de simțul văzului, care nu vede (deloc). ♢ Expresie A nimerit orbul Brăila sau nimeresc orbii Suceava, se spune pentru a încuraja pe cel care șovăie să se ducă într-un loc necunoscut de teamă că nu va nimeri. A se bate ca orbii = a se bate foarte tare. 2. Figurativ Care nu admite alte păreri, 3. Figurativ Care pare să acționeze fără discernământ; a cărui rațiune e întunecată, tulburată de o pasiune, lipsit de clarviziune; prin extensiune de temut, fioros. ♦ Complet, total. ♦ Care denotă lipsă de inteligență, de reflecție, de perspicacitate. 4. Figurativ Lipsit de lumină; întunecos, întunecat. 5. (În sintagmele) Fereastră oarbă sau geam orb = adâncitură în perete, de forma unei ferestre, făcută cu scop arhitectonic. Sobă oarbă = motiv ornamental de forma unei sobe; sobă care are gura în a doua cameră. Dușumea oarbă = dușumea de scânduri brute așezate distanțat, peste care se montează parchetul. Cartuș orb = cartuș fără proiectil, folosit la exerciții, la parade, la demonstrații etcetera Cameră oarbă = cameră fără ferestre, destinată unor scopuri speciale (în fizică, în medicină etcetera). Puț orb = puț de mină care nu are ieșire directă la suprafață. – Limba Latina orbus.

2 * Cuvantul cu diacritice: orb
Cuvantul fara diacritice: orb

Definitie: ORB¹ substantiv neutru (În sintagma) Orbul găinilor (sau găinii) = numele popular al unei boli de ochi care se manifestă prin imposibilitatea de a vedea seara după apusul soarelui; prin extensiune miopie. ♢ Expresie A avea orbul găinilor = a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. – Din orbi (derivat regresiv).

3 * Cuvantul cu diacritice: orb
Cuvantul fara diacritice: orb

Definitie: Orb antonim: văzător

4 * Cuvantul cu diacritice: orb
Cuvantul fara diacritice: orb

Definitie: ORB substantiv verifica cuvantul: cârtiță, sobol.

5 * Cuvantul cu diacritice: orb
Cuvantul fara diacritice: orb

Definitie: ORB adjectiv , substantiv 1. adjectiv , substantiv nevăzător, (popular) chior, orbeț. (Asociația -ilor.) 2. adjectiv întunecat, întunecos. (Felinare oarbe.)

6 * Cuvantul cu diacritice: orb
Cuvantul fara diacritice: orb

Definitie: ORB adjectiv verifica cuvantul: complet, deplin, desăvârșit, infinit, nemărginit, sărac, slab, total.

7 * Cuvantul cu diacritice: orb
Cuvantul fara diacritice: orb

Definitie: orb adjectiv m., plural orbi; f. singular oarbă, plural oarbe

8 * Cuvantul cu diacritice: orb
Cuvantul fara diacritice: orb

Definitie: orb substantiv neutru

9 * Cuvantul cu diacritice: orb
Cuvantul fara diacritice: orb

Definitie: ORB¹ n. : -ul găinilor boală constând în diminuarea sau pierderea vederii în condiții de iluminare redusă. ♢ A avea -ul găinilor a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape. /v. a orbi

10 * Cuvantul cu diacritice: orb oárbă orbi oárbe
Cuvantul fara diacritice: orb

Definitie: ORB² oarbă (orbi, oarbe) 1) și substantival (despre ființe) Care nu vede cu amândoi ochii. Cal -. Alfabet pentru orbi. ♢ A se ține (de ceva) ca -ul de gard a urma întru totul modelul imitat. -ului degeaba îi spui că s-a făcut lumină pe cel prost în zadar îl povățuiești. 2) figurat Care este lipsit de lumină; cufundat în întuneric; obscur. ♢ Fereastră oarbă adâncitură în perete, sub formă de fereastră, făcută în scop decorativ. Cameră oarbă cameră fără ferestre. Cartuș - cartuș cu exploziv, dar fără glonț; cartuș fals. 3) fig. (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește lipsă de rațiune, de judecată. Supunere oarbă. Încredere oarbă. limba latina orbus

11 * Cuvantul cu diacritice: orb oárbă
Cuvantul fara diacritice: orb

Definitie: orb (oarbă), adjectiv – 1. Fără vedere. – 2. (Banat, Trans.) Chior. – 3. (S.m.) Cecitate, orbire. Limba Latina orbus (Diez, I, 295; Densusianu, Hlr., 193; Pușcariu 1223; Candrea-Dens., 1284; REW 6086), conform limba albaneza verb, vegl. vuarb, limba italiana orbo (It. de N orp, calabr. orvu), verifica cuvantul: franceza, cat. orb. Pentru răspîndirea rom., conform Gamillscheg, Differenzierung, 34 și Cah. S. Pușcariu, I, 10; pentru sensul 2 din rom. conform ALR, I, 67. Derivat orbecăi (var. orbăcăi, orbeca), verb (a merge pe dibuite), cu sufix expresiv -căi (după Scriban este doar un cuvînt expresiv; după Pușcariu 1224, Candrea-Dens. și Candrea, din limba latina orbicare); orbecăială (var. orbăcăială), substantiv feminin (căutare pe dibuite); orbește, adverb (ca orbii); orbeț, substantiv masculin (orb, cerșetor orb; Mold., cîrtiță) cu sufix -ete, sau -eț, conform franceza orvet; orbi, verb (a pierde văzul; a fascina); orbie, substantiv feminin (lipsă de vedere); orbiș, adverb (ca orbii); orbitor, adjectiv (care ia văzul, fascinează); orbitură, substantiv feminin (învechit, lipsă de vedere); orbiciune, substantiv feminin (învechit, orbire).