Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ponc

1 * Cuvantul cu diacritice: ponc
Cuvantul fara diacritice: ponc

Definitie: PONC adj, substantiv verifica cuvantul: bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

2 * Cuvantul cu diacritice: ponc poáncă -ci poánce
Cuvantul fara diacritice: ponc

Definitie: PONC poancă (-ci, poance) reg. (despre dealuri, pante) Care este foarte înclinat; abrupt. ungara ponk

3 * Cuvantul cu diacritice: ponc
Cuvantul fara diacritice: ponc

Definitie: ponc, poancă, adjectiv , substantiv masculin și feminin: (regional) 1. (adj.; despre forme de relief, poziția unor obiecte) vertical. 2. (adj.; despre afirmațiile cuiva) fățiș, direct. 3. (adj.) zbanghiu. 4. (adj. și substantiv masculin și feminin:) (om) lipsit de istețime, care nu știe să se descurce, pe care îl înșală cu ușurință toți; om prost, nătâng. 5. (s.f.) pantă foarte piezișă, abruptă. 6. (de obicei la plural, substantiv feminin) ceartă, neînțelegere, discordie. 7. (s.f.) privire urâtă și pătrunzătoare. 8. (substantiv masculin) ghiont.

4 * Cuvantul cu diacritice: ponc -oáncă
Cuvantul fara diacritice: ponc

Definitie: ponc (-oancă), adjectiv – 1. (Banat) Pieziș, cruciș. – 2. (Oltenia) Țicnit, zăpăcit. – Varianta Mold. ponci. Origine îndoielnică. Pare un der. din limba slava (veche) pęti, piną „a încrucișa”, în forma ponca, conform sponcă, din sŭpęti (Cihac, II, 268). Legătura cu mag. ponk „colină” (Drăganu, Dacor., III, 722) este incertă. – Derivat poancă, substantiv feminin (înclinație, poziție oblică; Banat, ghiont); ponciș, adverb (cruciș); (îm)poncișa, verb (a străbate; a încrucișa); împonci, verb reflexiv (a certa, a se lupta).