Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Pup

1 * Cuvantul cu diacritice: pup
Cuvantul fara diacritice: pup

Definitie: PUP¹, pupi, substantiv masculin (Familiar și în limbajul copiilor) Sărut. – Din pupa (derivat regresiv).

2 * Cuvantul cu diacritice: pup
Cuvantul fara diacritice: pup

Definitie: PUP² interjectie verifica cuvantul: pu.

3 * Cuvantul cu diacritice: pup
Cuvantul fara diacritice: pup

Definitie: PUP substantiv verifica cuvantul: boboc, calotă, căpiță, cifoză, ciuciulete, claie, coc, cocoașă, gibozitate, gură, minciună, minciunea, minciunică, moț, mugur, ochi, porcoi, sărut, sărutare, scovardă, stog, uscățea, uscățică, zbârciog.

4 * Cuvantul cu diacritice: pup
Cuvantul fara diacritice: pup

Definitie: pup substantiv masculin, plural pupi

5 * Cuvantul cu diacritice: pup -i
Cuvantul fara diacritice: pup

Definitie: PUP -i m. (în limbajul copiilor) Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune. /v. a pupa

6 * Cuvantul cu diacritice: pup
Cuvantul fara diacritice: pup

Definitie: PUP², pupuri, substantiv neutru (Regional) 1. (În expresie) A ședea (sau a sta, a se pune) pup = a sta ghemuit pe vine. 2. Gheb, cocoașă. 3. Pâine mică, mălai copt în cenușă; turtă, boț. – Magh. pup „gheb”.

7 * Cuvantul cu diacritice: pup púpi
Cuvantul fara diacritice: pup

Definitie: pup (pupi), substantiv masculin – 1. Boboc, mugure. – 2. Pîine coaptă în spuză. – 3. Zbîrciog (Morchella). – 4. Pistrui, aluniță. – 5. Model de cusătură în cerc. Creație expresivă, varianta a lui pop, conform coc. Derivat din limba slava (veche) pąpū „buric, mugure” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 299; Byhan 326; Tiktin), conform bulgara, limba rusa pup, limba sarba:, cr. pup(a), ar explica numai primul sens. Derivat din limba latina pŭppa „tîță, mugure” (Pușcariu 1403; REW 6854) nu pare mai convingătoare; coincidențele se explică prin izvorul comun expresiv, conform limba neogreaca: πούπη „cocoașă”, limba albaneza pupë „moț”. Derivat pupa, verb (a săruta; familiar, a obține, a căpăta), cuvînt infantil și familiar, a cărui der. din limba latina pŭppāre „a suge” ‹ pŭppa „sîn” (Pușcariu, Cov. Lit., 1905, 299; Pușcariu 1403; Candrea-Dens., 1475; REW 6854; Pascu, Arhiva, XVI, 1905), conform limba italiana poppare, pare improbabilă; pupat (var. familiară pupic, pupui), substantiv neutru (sărut); pupăcios (var. pupător), adjectiv (care sărută mult); pupătură, substantiv feminin (sărut); împupi, verb (Trans., a încolți, a înmuguri); pupuică, substantiv feminin (vlăstar, puicuță), contaminare a lui pup cu puică; popui, substantiv neutru (Trans., cocoașă), pe care Tiktin și Candrea îl puneau în legătură cu mag. pup; pupăi, verb (a face ca pupăza; a flecări, a cleveti); pupui, verb (a șopti). Conform: pop, pupăză.