Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Scoarță

1 * Cuvantul cu diacritice: scoárță
Cuvantul fara diacritice: scoarta

Definitie: SCOARȚĂ, scoarțe, substantiv feminin 1. Înveliș extern (gros și tare) al trunchiului și al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coajă. ♢ Expresie Obraz de scoarță = om necioplit, lipsit de rușine de bună-cuviință. (Regional) Mamă (sau soră) de scoarță = mamă (sau soră) vitregă. 2. Învelișul exterior și solid al globului pământesc, cu o grosime care variază între 5 și 8 km în zona oceanică și între 30 și 80 km în zona continentală; coajă care se formează la suprafața pământului după ploi mari urmate de secetă. 3. (Anat.; în sintagma) Scoarța cerebrală = partea exterioară a emisferelor cerebrale, formată din substanță nervoasă cenușie. 4. Copertă rigidă a unei cărți, a unui registru etcetera ♢ Expresie Din scoarță în scoarță = de la prima până la ultima pagină, de la început până la sfârșit, în întregime. 5. Perete de scânduri cu care se înlocuiesc loitrele carului când se transportă grăunțe. 6. Covor cu urzeală de lână sau bumbac și băteală din lână. – Limba Latina scortea.

2 * Cuvantul cu diacritice: scoárță
Cuvantul fara diacritice: scoarta

Definitie: SCOARȚĂ substantiv 1. verifica cuvantul: coajă. 2. scoarță secundară verifica cuvantul: feloderm. 3. (ANAT.) scoarță cerebrală = cortex cerebral. 4. verifica cuvantul: litosferă. 5. verifica cuvantul: coperă. 6. covor, (rar) săndulie, (popular) velință, (învechit și reg.) tapet, (regional) lăicer, (prin Transilvania și Banat) tehip, (Transilvania și Maram.) țol. (- de perete.) 7. chilim. (O - înflorată.)

3 * Cuvantul cu diacritice: scoárță
Cuvantul fara diacritice: scoarta

Definitie: SCOARȚĂ substantiv verifica cuvantul: așchie, coajă, crustă, pojghiță, portmoneu, portofel, rogojină, scândură, surcea, surcică, ștaif, țandără.

4 * Cuvantul cu diacritice: scoárță
Cuvantul fara diacritice: scoarta

Definitie: scoarță substantiv feminin, g.-d. art. scoarței; plural scoarțe

5 * Cuvantul cu diacritice: scoárță -e
Cuvantul fara diacritice: scoarta

Definitie: SCOARȚĂ -e f. 1) Strat exterior care acoperă tulpinile și ramurile plantelor lemnoase; coajă. ♢ Cu obraz de - lipsit cu totul de rușine. Mamă (sau soră) de - mamă (sau soră) vitregă. - terestră învelișul solid al Pământului. - cerebrală strat superior al emisferelor cerebrale, constituit din substanță cenușie.) 2) Copertă tare a unei cărți. ♢ A citi din - în - a citi de la început până la sfârșit. 3) pop. Covor de lână. 4) înv. Fiecare dintre cele două părți laterale ale căruței făcute din scânduri și folosite în loc de loitre. limba latina scortea

6 * Cuvantul cu diacritice: scoárță -țe
Cuvantul fara diacritice: scoarta

Definitie: scoarță (-țe), substantiv feminin – 1. Coajă. – 2. Crustă. – 3. Loitră, corlată. – 4. Cuvertură, învelitoare, preș. – 5. Covor, tapet. – 6. Copertă. – 7. (Oltenia) Portofel. – Istr. scorțĕ. Limba Latina scortea „de piele” (Diez, I, 374; Densusianu, Hlr., 158; Pușcariu 1557; REW 7742), confundată cu cortex „coajă”, conform limba italiana scorza, prov., cat. escorsa, franceza ecorce, sp. escuerzo. Pentru evoluție, conform coaje-cojoc. Derivat scorțar, substantiv masculin (bocănitoare, Sitta caesia); scorțar, substantiv neutru (covor); scorțăraș (var. scorțărel), substantiv masculin (arbore, Cinnamonum zeylanicum); scorțișoară, substantiv feminin (scoarța scorțișorului; varietate de pere); scorțos (var. scorțoros, scorțuros), adjectiv (tare, uscat; aspru, dur; morocănos, iritabil); scorțoșa (var. înscorțoșa), verb reflexiv (a se întări, a se înăspri); scorțolină (var. scorțotină), substantiv feminin (prostituată); înscorți, verb reflexiv (a crește scoarța; a se usca, a se înăspri).