Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Sincronic -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: sincrónic -ă
Cuvantul fara diacritice: sincronic

Definitie: SINCRONIC, -Ă, sincronici, -ce, adjectiv 1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care există sau se petrec în același timp; simultan, concomitent, sincron. 2. Care se referă la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute în același timp. ♢ Tabele sincronice = tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc în același timp. ♦ (Fiz.; despre evoluția fenomenelor periodice) Care prezintă sincronism, care se produce în mod sincron. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Care nu se face în mod istoric; independent de evoluția istorică; static. – Din franceza synchronique.

2 * Cuvantul cu diacritice: sincronic
Cuvantul fara diacritice: sincronic

Definitie: Sincronic antonim: asincronic, diacronic

3 * Cuvantul cu diacritice: sincrónic
Cuvantul fara diacritice: sincronic

Definitie: SINCRONIC adjectiv 1. verifica cuvantul: concomitent. 2. static. (Cer-cetare -.)

4 * Cuvantul cu diacritice: sincrónic
Cuvantul fara diacritice: sincronic

Definitie: sincronic adjectiv m. cronic

5 * Cuvantul cu diacritice: sincrónic -că -ci -ce
Cuvantul fara diacritice: sincronic

Definitie: SINCRONIC -că (-ci, -ce) și adverbial 1) (despre fenomene, procese, evenimente) Care se produce concomitent și în mod identic. Oscilații -ce. 2) Care ține de fapte, fenomene sau evenimente ce există sau se produc concomitent. ♢ Tabele -ce tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc în aceeași perioadă. 3) (despre metode de cercetare) Care studiază obiectul în starea lui actuală (fără a ține cont de evoluția istorică); independent de evoluția istorică. 4) (despre sisteme fizice, tehnice) Care funcționează în același timp; cu funcționare simultană. [Silabe sin-cro-] franceza synchronique

6 * Cuvantul cu diacritice: sincrónic -ă
Cuvantul fara diacritice: sincronic

Definitie: SINCRONIC, -Ă adjectiv 1. (Despre fapte, fenomene; op. d i a c r o n i c) Care există sau se întâmplă în același timp; simultan. 2. Referitor la fapte, la fenomene sau la evenimente existente sau petrecute în același timp. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Independent de evoluție; static, neistoric. 4. (Despre două ceasornice) Care arată simultan timpuri egale. [< franceza synchronique, conform limba greaca (veche) syn – cu, chronos – timp].

7 * Cuvantul cu diacritice: sincrónic -ă
Cuvantul fara diacritice: sincronic

Definitie: SINCRONIC, -Ă adjectiv 1. (despe fapte, fenomene) care există sau se petrec în același timp; simultan, concomitent; sincron. 2. (despre metode de studiu sau puncte de vedere) independent de evoluție. 3. (despre două ceasornice) care arată simultan timpuri egale. (< franceza synchronique)