Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Spor

1 * Cuvantul cu diacritice: spor
Cuvantul fara diacritice: spor

Definitie: SPOR¹, spori, substantiv masculin Organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din franceza spore.

2 * Cuvantul cu diacritice: spor
Cuvantul fara diacritice: spor

Definitie: SPOR², (3) sporuri, substantiv neutru 1. Faptul de a progresa ușor, de a avea randament în muncă; progres. ♢ Locutiune adjectiv și adverb Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fără spor = fără randament; puțin; încet. ♢ Expresie A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt. Spor la lucru formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. 2. Abundență, belșug, prosperitate; folos, câștig. 3. Creștere, mărire, majorare; adaos, supliment; (concretizat) ceea ce reprezintă o creștere, o mărire, un adaos. – Din limba slava (veche) sporŭ, bulgara spor.

3 * Cuvantul cu diacritice: spor
Cuvantul fara diacritice: spor

Definitie: SPOR substantiv verifica cuvantul: abundență, belșug, beneficiu, bogăție, bunăstare, câștig, îmbelșugare, îndestulare, prisos, profit, prosperitate, venit.

4 * Cuvantul cu diacritice: spor
Cuvantul fara diacritice: spor

Definitie: SPOR substantiv 1. adaos, supliment. (- la salariu.) 2. verifica cuvantul: majorare. 3. randament. (Nu avea - la lucru.)

5 * Cuvantul cu diacritice: spor
Cuvantul fara diacritice: spor

Definitie: spor (bot., zool.) substantiv masculin, plural spori

6 * Cuvantul cu diacritice: spor
Cuvantul fara diacritice: spor

Definitie: spor (progres, belșug, majorare, supliment) substantiv neutru, (majorări, suplimente) plural sporuri

7 * Cuvantul cu diacritice: spor -uri
Cuvantul fara diacritice: spor

Definitie: SPOR¹ -uri n. 1) pop. Rezultat bun, obținut în urma depunerii unui efort; reușită; succes; izbândă. Cu - eficient. ♢ A avea - a obține repede și ușor rezultate frumoase. Fără - fără randament; încet. - la lucru (sau la muncă) formulă de urare adresată celui care lucrează, care începe să lucreze sau merge la lucru. 2) rar Parte care se adaugă la ceva în vederea completării; supliment; adaos; anexă. limba slava (veche) sporu

8 * Cuvantul cu diacritice: spor -i
Cuvantul fara diacritice: spor

Definitie: SPOR² -i m. biol. Organ microscopic reproducător la unele organisme (vegetale sau animale) inferioare, care servește la răspândirea și supraviețuirea acestora în condiții nefavorabile. franceza spore

9 * Cuvantul cu diacritice: spor
Cuvantul fara diacritice: spor

Definitie: SPOR substantiv masculin 1. (Biologie) Celulă reproducătoare asexuată și de răspândire a unor plante inferioare. 2. Corpuscul reproducător la diverse protozoare. -spor – element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) spori”, „spor”. [< franceza spore, conform limba greaca (veche) spora – sămânță].

10 * Cuvantul cu diacritice: spor
Cuvantul fara diacritice: spor

Definitie: SPOR¹ substantiv masculin celulă reproducătoare asexuată la unele vegetale inferioare (ferigi, mușchi, ciuperci, bacterii) și la sporozoare. (< franceza spore)

11 * Cuvantul cu diacritice: sporo-spori- -spór
Cuvantul fara diacritice: spor

Definitie: SPOR²(O)-/SPORI-, -SPOR element „spor, să-mânță”. (< franceza spor/o/-, spori-, -spore, conform din limba greaca spora)

12 * Cuvantul cu diacritice: spor -ruri
Cuvantul fara diacritice: spor

Definitie: spor (-ruri), substantiv neutru – 1. Prosperitate, progres, abundență, belșug. – 2. Majorare. – Megl. spor. Sl. sporŭ „uger”, sporinŭ „abundent” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 359), conform bulgara, limba sarba: spor, mag. szapor. – Derivat spori, verb (a mări, a crește, a majora; a se întinde; a se intensifica, a se mări; a se înmulți, a se multiplica, a se lărgi, a se derula; a trăncăni; a flecări; a prospera; a înainta, a progresa; a folosi); sporiș, substantiv neutru (verbină, Verbena officinalis), din limba sarba:, cr., slov. sporiš; sporitor, adjectiv (prosper, care sporește); spornic, adjectiv (care are spor, care progresează; bogat, abundent; folositor, util; activ, eficace); spornicie, substantiv feminin (eficacitate); nespornic, adjectiv (fără folos).