Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Sărac -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: sărác -ă
Cuvantul fara diacritice: sarac

Definitie: SĂRAC, -Ă, săraci, -ce, adjectiv 1. (Adesea substantivat) Care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vieții; sărman, nevoiaș. ♢ Expresie Sărac și curat, se spune despre cei care preferă să rămână săraci (1) decât să se îmbogățească prin mijloace incorecte. ♦ (Substantivat) Cerșetor. ♦ (Despre lucruri) Care reflectă sărăcia; sărăcăcios. 2. (Despre țări, orașe) Lipsit de bunuri materiale (mai ales naturale), populat cu oameni puțin avuți. ♦ (Despre sol, terenuri) Care este puțin productiv; neroditor. 3. (Mai ales cu determinări introduse p. prep. „de”) Lipsit de..., fără... ♢ Locutiune adjectiv Sărac cu duhul = lipsit de inteligență, de spirit; prost. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) Care posedă ceva în cantitate nesatisfăcătoare. ♦ Care este în cantitate mică, puțin, insuficient. ♦ (Despre limbă) Care are vocabular redus, care posedă insuficiente mijloace de exprimare. ♦ Figurativ Lipsit de conținut; inexpresiv. Stil sărac. 4. (Despre surse de lumină) Lipsit de intensitate; slab. 5. (Despre plante, vegetație) Lipsit de vigoare, pipernicit, firav. 6. Lipsit de fast, modest, simplu; banal, mediocru. 7. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărăcan. [Varianta: (popular) sireac, -ă adjectiv ] – Din bulgara, scr. sirak.

2 * Cuvantul cu diacritice: sărac
Cuvantul fara diacritice: sarac

Definitie: Sărac antonim: avut, bogat, mănos, opulent

3 * Cuvantul cu diacritice: sărác
Cuvantul fara diacritice: sarac

Definitie: SĂRAC adjectiv , substantiv verifica cuvantul: orfan, văduv.

4 * Cuvantul cu diacritice: sărác
Cuvantul fara diacritice: sarac

Definitie: SĂRAC substantiv verifica cuvantul: cerșetor, milog.

5 * Cuvantul cu diacritice: sărác
Cuvantul fara diacritice: sarac

Definitie: SĂRAC adjectiv , substantiv 1. adjectiv , substantiv calic, necăjit, nevoiaș, oropsit, sărman, (livresc) mizer, (rar) mofluz, (învechit și popular) neajuns, neavut, pirpiriu, (popular și familiar) nepricopsit, (popular) sărăcan, (învechit și reg.) mișel, slăbănog, (regional) misăricios, oarfăn, obielos, pământit, (Ban.) bedaș, (învechit) measer, neputernic, neputincios, siromah, (familiar, figurativ și depr.) păduchios. (E un biet om - care trebuie ajutat.) 2. adjectiv verifica cuvantul: biet. 3. adjectiv verifica cuvantul: sărăcăcios. 4. adjectiv modest, sărăcăcios, simplu. ( O nuntă -.) 5. adjectiv verifica cuvantul: sterp. 6. adjectiv verifica cuvantul: insuficient. 7. adjectiv redus. (Are un vocabular -.) 8. adjectiv verifica cuvantul: slab. 9. adjectiv verifica cuvantul: comun.

6 * Cuvantul cu diacritice: sărác
Cuvantul fara diacritice: sarac

Definitie: sărac adjectiv m., plural săraci; f. singular săracă, plural sărace

7 * Cuvantul cu diacritice: sărác -că -ci -ce
Cuvantul fara diacritice: sarac

Definitie: SĂRAC -că (-ci, -ce) 1) și substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existență; sărman; nevoiaș; mizer. ♢ La cel - nici boii nu trag se spune despre cineva căruia nu-i merge, care suferă eșecuri în orice întreprindere. 2) și figurativ Care nu are în măsură suficientă ceea ce trebuie; gol. Ținut -. 3) și substantival Care trezește milă; vrednic de milă; biet; nenorocit; sărman. -cii sinistrați ♢ -cul de mine (de tine) bietul de mine (de tine). limba slava (veche) siraku

8 * Cuvantul cu diacritice: sărác sărácă
Cuvantul fara diacritice: sarac

Definitie: sărac (săracă), adjectiv – 1. Nevoiaș, sărman. – 2. Amărît, nenorocit. – 3. Redus, meschin. – 4. Orfan. – Varianta sireac. Sl. sirakŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 326; Phlippide, II, 732; C. C. Giurescu, R. istorică, XIII, 23-43), conform bulgara, limba sarba: sirak „orfan”. – Derivat sărăcan, substantiv masculin (sărac); aracan (var. ăra, ira), interjectie (vai), formă abreviată de la sărac (de mine), conform Graur, BL, IV, 110-2; sărăcăcios, adjectiv (sărac, umil); sărăcesc, adjectiv (sărăcăcios); sărăcește, adverb (ca săracii); sărăci, verb (a deveni sărac, a se ruina; a lăsa pe cineva fără resurse, a priva; a compătimi); sărăcie, substantiv feminin (mizerie; lipsă, amărăciune; cu prep. de, în funcție adjectiv , nenorocit, prăpădit); sărăcilă, substantiv masculin (poreclă pentru un sărac; calic); sărăcime, substantiv feminin (mulțime de săraci). Din rom. provine rut. saraka (Miklosich, Fremdw., 124).