Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Toc

1 * Cuvantul cu diacritice: toc
Cuvantul fara diacritice: toc

Definitie: TOC¹ interjectie (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într-un obiect sau într-un material tare. – Onomatopee.

2 * Cuvantul cu diacritice: toc
Cuvantul fara diacritice: toc

Definitie: TOC², tocuri, substantiv neutru 1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme și mărimi diferite, în care se păstrează arme, aparate sau instrumente; teacă de piele, de carton etcetera în care se țin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etcetera). ♦ Prin specializare: (Rar) Teacă de sabie. 2. Unealtă de scris cu cerneală făcută din lemn, os, metal, în formă de bețișor, la care se adaptează o peniță; condei. ♢ Toc rezervor = stilou. 3. Cadru de lemn sau de metal în care se fixează, la o construcție, ferestrele și ușile. – Din limba maghiara, scr. tok.

3 * Cuvantul cu diacritice: toc
Cuvantul fara diacritice: toc

Definitie: TOC³, tocuri, substantiv neutru Porțiune mai ridicată de pe partea posterioară a tălpii încălțămintei, care corespunde călcâiului. – Din bulgara tok.

4 * Cuvantul cu diacritice: toc
Cuvantul fara diacritice: toc

Definitie: TOC substantiv verifica cuvantul: cornet, dos, fișic, polonic, putină, șiștar, teacă, tolbă.

5 * Cuvantul cu diacritice: toc
Cuvantul fara diacritice: toc

Definitie: TOC substantiv (Moldova) călcâi. (- la încălțăminte.)

6 * Cuvantul cu diacritice: toc
Cuvantul fara diacritice: toc

Definitie: TOC interjectie cioc (-, -, se aude în ușă.)

7 * Cuvantul cu diacritice: toc
Cuvantul fara diacritice: toc

Definitie: TOC substantiv I. portochelari. II. 1. condei. (- cu peniță.) 2. toc rezervor = stilou, (rar) stilograf. (Scrie cu -.) III. 1. cadru, cercevea, ramă. (- de fereastră.) 2. (TEHNICA) matcă. (- de la colțarul dulgherului.)

8 * Cuvantul cu diacritice: toc
Cuvantul fara diacritice: toc

Definitie: toc interjectie

9 * Cuvantul cu diacritice: toc toc
Cuvantul fara diacritice: toc

Definitie: toc, toc interjectie

10 * Cuvantul cu diacritice: toc
Cuvantul fara diacritice: toc

Definitie: toc (de protejat obiecte, de scris, la ușă, la pantof) substantiv neutru, plural tocuri

11 * Cuvantul cu diacritice: toc
Cuvantul fara diacritice: toc

Definitie: TOC¹ interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocnitură într-un obiect tare). /Onomat.

12 * Cuvantul cu diacritice: toc -uri
Cuvantul fara diacritice: toc

Definitie: TOC² -uri m. Unealtă de scris în formă de bețișor, prevăzut la un capăt cu un dispozitiv în care se introduce penița; condei. ♢ - rezervor toc având un rezervor umplut cu cerneală, care ajunge automat până la vârful peniței; stilou. ungara, limba sarba: tok

13 * Cuvantul cu diacritice: toc -uri
Cuvantul fara diacritice: toc

Definitie: TOC³ -uri n. Partea de dinapoi, mai ridicată, a tălpii la încălțăminte; călcâi. Pantofi cu - înalt. bulgara tok

14 * Cuvantul cu diacritice: toc -uri
Cuvantul fara diacritice: toc

Definitie: TOC⁴ -uri n. 1) Cutie specială în care se țin unele obiecte sau instrumente. - de ochelari. 2) rar Teacă de sabie. 3) Cadru prins în zidărie, în care se fixează ușile și ferestrele. ungara, limba sarba: tok

15 * Cuvantul cu diacritice: -tóc
Cuvantul fara diacritice: toc

Definitie: -TOC element toco¹-.

16 * Cuvantul cu diacritice: toc -curi
Cuvantul fara diacritice: toc

Definitie: toc (-curi), substantiv neutru – 1. Teacă, învelitoare. – 2. Vas de lemn dintr-o singură bucată, putină. – 2. Cadru de ușă sau de fereastră. – 4. Condei. – 5. Cutie în care se ține piatra de ascuțit. – 6. (Rar) Cornet. – Varianta Mold. tioc. Sl. tokŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 414; Conev 68; conform Galdi, Dict., 164), conform limba sarba:, cr., slov., mag. tok.

17 * Cuvantul cu diacritice: toc
Cuvantul fara diacritice: toc

Definitie: toc interjectie – Poc, trosc; imită zgomotul de lovitură, de bătaie. Creație expresivă, conform tic, tac, cioc, boc, poc. – Derivat toc, substantiv neutru (partea mai ridicată a tălpii la încălțăminte), datorită zgomotului pe care-l produce (după Cihac, II, 707, Tiktin și Candrea, din limba italiana taccone, prin intermediul limba neogreaca: ταϰούνι, sau al bulgara takun, tokun, tok, conform Bernard 42; dar această der. este dificilă și ultima formă din bulgara ar putea proveni din rom.); toacă, substantiv feminin (bucată de lemn uscat sau de fier turnat, al cărui sunet înlocuiește în mănăstiri dangătul clopotelor; dangăt, bătaie de clopot; numele popular al unei constelații, Pegas), cd. calabr. tocco, care denumește un instrument asemănător (it. raganello), limba albaneza tokë (Philippide, II, 737; der. din limba albaneza, sugerată de Cihac, II, 720, este improbabilă); tocălie, substantiv feminin (toacă; hădărag, titirez, morișcă de vînt pentru a speria păsările; piedică la războiul de țesut), cu l expresiv; toca, verb (a bate, a bate la ușă; a trage clopotele; a tropăi; a sparge lemne; a mărunți, a tăia mărunt; a face praf, a sfărîma, a face pulbere; a risipi, a irosi; a ruina, a-și pierde averea; a pisălogi, a plictisi; a flecări, a trăncăni; a clămpăni berzele din cioc), mr. toc, tucat, tucare, conform Schuchardt, ZRPh., XXII, 397 și REW 8767 (după Densusianu, Hlr., 198; Pușcariu 1746 și Candrea, de la un limba latina toccāre, conform limba italiana toccare, prov., cat., sp., port. tocar, franceza toucher); tocăni, verb (a bate; a pisa, a tăia mărunt), cu sufix expresiv -ni; tocană, substantiv feminin (mîncare cu carne tăiată mărunt și fiartă înăbușit; Maram., terci de mălai); tocănit, substantiv neutru (bătut); tocător, substantiv neutru (fund de bucătărie); tocătoare, substantiv feminin (fund); tocătură, substantiv feminin (carne tocată; tăietură). – Din rom. provin mag. toka „scîndură de tocat” și tokany „tocătură” (Edelspacher 23).