Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Trup

1 * Cuvantul cu diacritice: trup
Cuvantul fara diacritice: trup

Definitie: TRUP, trupuri, substantiv neutru 1. (Popular) Corp (al unei ființe). ♢ Locutiune adverb (Cu) trup și suflet = cu totul, în întregime, fără rezerve. ♢ Expresie (A fi) trup din trupul cuiva = a) (a fi) născut din...; b) (a face) parte integrantă din ceva. A fi trup și suflet cu cineva = a se identifica cu aspirațiile cuiva; a fi foarte strâns legat de cineva. ♦ Corpul fără cap (și fără membre) al unei ființe; trunchi (2). ♦ Cadavru. 2. Parte principală a unui obiect, a unei construcții etcetera; p. gener. obiectul însuși. 3. (Înv.) Întindere mare de pământ care alcătuiește un singur lot. Trup de moșie. 4. (Înv.) Mare unitate militară. – Din limba slava (veche) trupŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: trup
Cuvantul fara diacritice: trup

Definitie: TRUP substantiv verifica cuvantul: corp, materie, pat, substanță.

3 * Cuvantul cu diacritice: trup
Cuvantul fara diacritice: trup

Definitie: TRUP substantiv I. 1. (ANATOMIE) corp. (Sufletul și -ul.) 2. (ANAT.) corp, trunchi. (Omul este alcătuit din cap, gât, - și membre.) 3. verifica cuvantul: cadavru. II. verifica cuvantul: bătător.

4 * Cuvantul cu diacritice: trup
Cuvantul fara diacritice: trup

Definitie: trup substantiv neutru, plural trupuri

5 * Cuvantul cu diacritice: trup -uri
Cuvantul fara diacritice: trup

Definitie: TRUP -uri n. 1) Totalitate a organelor care alcătuiesc o ființă vie; corp. ♢ A fi (cu) - și suflet (cu cineva) a fi strâns legat de cineva; a avea aspirații comune cu cineva. (A fi) - din -ul cuiva a) a se trage din cineva; b) a intra în componența unui tot. 2) Parte a organismului omenesc cu excepția capului și a membrelor; trunchi; corp; tors. ♢ - neînsuflețit cadavru. A trece (sau a călca) peste -ul cuiva a merge spre un scop, folosind orice mijloace. 3) Parte principală a unui obiect. limba slava (veche) trupu

6 * Cuvantul cu diacritice: trup -puri
Cuvantul fara diacritice: trup

Definitie: trup (-puri), substantiv neutru – Corp. – Mr., megl. trup. Sl. trupŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49, Cihac, II, 425; Conev 87), conform bulgara, limba sarba:, cr., slov. trup, pol. trup „cadavru”. – Derivat trupesc, adjectiv (corporal); trupește, adverb (corporal); trupeș, adjectiv (corpolent); trupeșie, substantiv feminin (corpolență); trupean, adjectiv (învechit, corporal); trupos, adjectiv (corpolent); trupoșie, substantiv feminin (corpolență); întrupa, verb (a incarna; a personifica). – Țig. sp. trupo, drupo (Besses 70 și 163), provine din rom. sau dintr-un idiom limba slava (veche) – Conform: trupiță, tulpină.