Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Urca

1 * Cuvantul cu diacritice: urcá
Cuvantul fara diacritice: urca

Definitie: URCA, urc, verb I. 1. Reflexiv, instranzitiv și tranz. A (se) deplasa dintr-un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui. ♦ Intranzitiv (Despre drumuri) A fi înclinat în pantă suitoare. ♦ Intranzitiv și reflexiv (Despre plante) A se prinde (cu ajutorul unor organe speciale) de un suport, de ziduri etcetera, ridicându-se vertical; a se cățăra. 2. Reflexiv, instranzitiv și tranz. A (se) sui și a (se) așeza pe ceva mai ridicat. ♢ Expresie (Refl. și tranz.) A (se) urca pe tron sau pe (ori în) scaunul împărăției = a începe să domnească sau a învesti în funcția de suveran. 3. Reflexiv, instranzitiv și tranz. A (se) ridica (până la o înălțime oarecare); a (se) înălța (în văzduh). ♢ Expresie (Refl.) A i se urca cuiva băutura la cap = a se îmbăta. A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat. 4. Reflexiv și instranzitiv (Despre temperatură, presiune atmosferică; prin extensiune despre termometre sau barometre) A avea ori a indica valori mai mari în comparație cu cele obișnuite sau anterioare. ♦ Intranzitiv (Fiz.; despre mărimi scalare) A suferi o variație de creștere a valorii pozitive. 5. Reflexiv (Despre numere, prețuri, sume) A se ridica la..., a se mări. ♢ Tranzitiv A urca prețurile. 6. Reflexiv (Despre voce, glas sau ton; prin extensiune despre cântece) A se ridica de la un registru mai profund la unul mai înalt. ♢ Tranzitiv A urca tonul. 7. Reflexiv și instranzitiv A merge îndărăt în timp până la..., a exista, a data din... – Probabil limba latina oricare (= oriri).

2 * Cuvantul cu diacritice: a se urca
Cuvantul fara diacritice: urca

Definitie: A (se) urca antonim: a scădea, a (se) coborî

3 * Cuvantul cu diacritice: urca
Cuvantul fara diacritice: urca

Definitie: URCA verb 1. verifica cuvantul: escalada. 2. verifica cuvantul: ridica. 3. a (se) pune, a (se) sui. (Îl - pe cal.) 4. verifica cuvantul: cățăra. 5. verifica cuvantul: înălța. 6. a crește, a se înălța, a se ridica. (Vița a - mult de la pământ.) 7. verifica cuvantul: extinde. 8. verifica cuvantul: înmulți. 9. verifica cuvantul: majora. 10. verifica cuvantul: crește. 11. a (se) înălța, a (se) ridica. (A - glasul, vocea ...)

4 * Cuvantul cu diacritice: urcá
Cuvantul fara diacritice: urca

Definitie: urca verb, indicativ prezent 1 singular urc, 3 singular și plural urcă; conjunctie: prezent 3 singular și plural urce

5 * Cuvantul cu diacritice: a urcá urc
Cuvantul fara diacritice: urca

Definitie: A URCA urc 1. intranz. 1) figurat: (despre persoane) A fi mereu în ascensiune; a sui; a avansa. 2) (despre parametri fizici și aparate pentru măsurarea lor) A avea sau a indica valori ridicate; a sui. 3) (despre căi de comunicație) A urma o pantă ascendentă. Drumul urcă prin livezi. 4) (despre voci, melodii etcetera) A crește în înălțime; a deveni mai înalt. 5) înv. A merge îndărăt în timp. Cântecul popular urcă în negura vremurilor. 2. tranz. 1) A muta într-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a sui. - făina în pod. 2) (forme de relief ridicat, scări etcetera) A parcurge de jos până sus; a ridica; a sui. - panta. 3) A face să crească cantitativ și calitativ; a sui; a ridica. limba latina oricare

6 * Cuvantul cu diacritice: a se urcá mă urc
Cuvantul fara diacritice: urca

Definitie: A SE URCA mă urc intranz. 1) A se deplasa pe un loc mai ridicat; a se înălța în sus; a se sui. - pe coasta dealului. ♢ - (sau a se sui) pe tron a veni la domnie. Dacă nu știi ce-i apa nu te urca în luntre nu te apuca de lucrul pe care nu-l cunoști sau nu ești sigur că-l vei realiza. A i - (sau a i se sui) cuiva în cap a face abuz de bunătatea cuiva. A i - (sau a i se sui) cuiva băutura (sau vinul) la cap a se ameți. 2) (despre unele plante) A se ridica agățându-se de ceva; a se sui; a se cățăra. limba latina oricare

7 * Cuvantul cu diacritice: urcá -c át
Cuvantul fara diacritice: urca

Definitie: urca (-c, at), verb – 1. A sui, a se cățăra. – 2. A se ridica. – 3. A se mări, a crește. – 4. (Refl.) A însuma. Origine incertă. Pare un limba latina orĭcāre ‹ ǒrior (Pușcariu 1824; Tiktin; REW 6098; Candrea; Rosetti, I, 172), sau mai puțin probabil de la ora „margine” (Tiktin) sau din limba greaca (veche) ὄρος „munte” (Pascu, Etimologii, 49; Pascu, Beitrage, 11); dar conform aburca. O confirmare a etimonului s-ar putea găsi în limba latina ortĭāre ‹ ǒrtus, deja afirmată de Cipriani, Rom., XXXI, 587-90). Derivat din limba sarba:, cr. nukati „a excita” (Candrea, II, 440) nu este probabilă. – Derivat urcat, substantiv neutru (suit); urcător, adjectiv (care urcă, ascendent); urcuș, substantiv neutru (drum, loc în pantă, repeziș).