Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Vătăma

1 * Cuvantul cu diacritice: vătămá
Cuvantul fara diacritice: vatama

Definitie: VĂTĂMA, vatăm, verb I. Tranzitiv (Popular) 1. A dăuna sănătății, integrității corporale (producând boli, răniri). ♦ Reflexiv Prin specializare: A se îmbolnăvi de hernie. 2. A cauza pagube, stricăciuni, prejudicii, neajunsuri; a atinge, a leza (moralmente). – Limba Latina victimare.

2 * Cuvantul cu diacritice: vătămá
Cuvantul fara diacritice: vatama

Definitie: VĂTĂMA verb verifica cuvantul: boșorogi, răni.

3 * Cuvantul cu diacritice: vătămá
Cuvantul fara diacritice: vatama

Definitie: VĂTĂMA verb 1. verifica cuvantul: dăuna. 2. a ataca, a distruge, a strica, a zdruncina, (figurativ) a ruina. (Aceste eforturi i-au - sănătatea.) 3. a dăuna, a prejudicia, (livresc) a leza, (figurativ) a lovi. (- intereselor lor.)

4 * Cuvantul cu diacritice: vătămá
Cuvantul fara diacritice: vatama

Definitie: vătăma verb, indicativ prezent 1 singular vatăm, 2 singular vatămi, 3 singular și plural vatămă; conjunctie: prezent 3 singular și plural vatăme

5 * Cuvantul cu diacritice: a vătămá vátăm
Cuvantul fara diacritice: vatama

Definitie: A VĂTĂMA vatăm tranz. 1) A supune unei leziuni corporale; a răni. 2) figurat A îndurera printr-o traumă psihică; a răni; a traumatiza; a leza. limba latina victimare

6 * Cuvantul cu diacritice: a se vătămá mă vátăm
Cuvantul fara diacritice: vatama

Definitie: A SE VĂTĂMA mă vatăm intranz. A se îmbolnăvi de hernie. limba latina victimare

7 * Cuvantul cu diacritice: vătămá vátăm -át
Cuvantul fara diacritice: vatama

Definitie: vătăma (vatăm, -at), verb – 1. A damblagi, a schilodi. – 2. A strica, a avaria, a cauza pagube. – 3. A distruge, a ruina. – 4. (Refl.) A se îmbolnăvi de hernie, a face hernie. – Mr. vatăm, vătămare „a ucide”, megl. vatăm. Limba Latina vĭctĭmāre (Cipariu, Gram., 78; Philippide, Principii, 48; Byhan 5; Șeineanu, Semasiol., Meyer, Alb. St., IV, 107; Crețu 363; Koerting 10148; Pascu, I, 182; Graur-Rosetti, BL, III, 72). Sensul de „a ucide” apare în limba latina med. (conform Deuter., XII, 21 și XV, 21, în Codex lugdunensis); cel de a distruge pare să impună faza de „a sacrifica inutil”. Trecerea lui ct › t se explică prin faza pt › t, unde p a fost disimilat de labiala anterioară, conform pată, boteza. Subzistă, totuși, o dificultate încă neelucidată și anume trecrea lui i › ă, care, deși normală în rom., nu pare posibilă în mr., conform vĭrĭdia › mr. vearză, rom. varză; aceeași dificultate pare să existe în a băga, verifica cuvantul: mai sus. Toate aceste dificultăți la un loc au făcut îndoielnică aceată etimologie. Densusianu, Rom., XXXIII, 289; Densusianu, GS, VII, 273;Weigand, Jb., II, 221; Pușcariu 1865 o contrazic hotărît. Alte soluții propuse, de la un limba latina vatimāre sau vatināre, obținut prin contaminarea lui vĭctĭmāre cu vates (Candrea, Elements, 59; Weigand, Jb., II, 221; REW 9171; conform Tiktin) nu par mai probabile și demonstrează cu destulă elocvență că nu-i ușor de abandonat etimonul vĭctĭmāre. Numai Philippide, II, 740, citează limba albaneza vuai, care nu pare să fie legat de cuvîntul rom. Sensul de „a face hernie” apare în Trans. și Mold. (ALR, I, 125), dar îl cunoaștem și în Muntenia Derivat vătămare, substantiv feminin (daună, prejudiciu); vătămător, adjectiv (dăunător, păgubitor, stricător); nevătămător, adjectiv (inofensiv); vătămătoare, substantiv feminin (plantă, Anthyllis vulneraria); vătămătură, substantiv feminin (daună, prejudiciu, schilodire, paralizie; hernie).