Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Zăcea

1 * Cuvantul cu diacritice: zăceá
Cuvantul fara diacritice: zacea

Definitie: ZĂCEA, zac, verb II. Intranzitiv 1. A sta întins, culcat sau tolănit pe pat, pe pământ etcetera din lipsă de ocupație, din cauza oboselii etcetera ♦ A fi doborât. Copacii zac la pământ. 2. A sta culcat în pat din cauza unei boli grele; a boli. 3. A fi mort, culcat, îngropat (în mormânt). 4. (despre sentimente, calități, defecte etcetera) A sta ascuns, a fi în stare latentă. 5. A sta, a fi, a se afla (într-o stare oarecare) de multă vreme, a fi lăsat în părăsire. Plicurile nedesfăcute zăceau teanc. ♢ Expresie A zăcea la închisoare (sau în temniță etcetera)= a fi întemnițat. ♦ A fi așezat, situat undeva, a se afla. – Limba Latina jacere.

2 * Cuvantul cu diacritice: zăceá
Cuvantul fara diacritice: zacea

Definitie: ZĂCEA verb (MEDICAL) a boli, a piroti, a tânji, (popular) a gogi, (regional) a zălezi, (Munt. și Olt.) a târomi, (învechit) a lâncezi. (- de o lună la pat.)

3 * Cuvantul cu diacritice: zăceá
Cuvantul fara diacritice: zacea

Definitie: zăcea verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural zac, 1 plural zăcem, 2 plural zăceți; part. zăcut

4 * Cuvantul cu diacritice: a zăceá zac
Cuvantul fara diacritice: zacea

Definitie: A ZĂCEA zac intranzitiv 1) A se afla în poziție orizontală; a sta întins. - pe iarbă. 2) A sta culcat din cauza unei boli grele; a fi grav bolnav (timp îndelungat). - o săptămână în pat. - de tifos. 3) A fi în mormânt; a dormi somnul de veci; a odihni. 4) (despre sentimente, deprinderi etcetera) A sta ascuns; a se afla în stare latentă. O idee indefinită zace în subconștient. 5) A se afla într-o anumită stare de mai mult timp. Hainele zac pe podea. ♢ - la închisoare a fi întemnițat. limba latina jacere

5 * Cuvantul cu diacritice: zăceá zac zăcút
Cuvantul fara diacritice: zacea

Definitie: zăcea (zac, zăcut), verb – 1. A sta întins, culcat. – 2. A fi bolnav. – 3. A fi mort, îngropat. – 4. A fi, a se afla înăuntru, a fi închis. – Mr. dzac, dzicui, dzîcută, dzițeare, megl. zac, zățeari, istr. zǫc. Limba Latina jacēre (Pușcariu 1926; REW 4562), conform limba italiana giacere, prov., port. jazer, franceza gesir, cat. jaure, sp. yacer. Trecerea lui j › z se datorează unei disimilări cu cons. următoare (Tiktin). – Derivat zăcămînt, s .m. (filon, vînă), după franceza gisement; zăcare, substantiv feminin (boală); zăcaș, adjectiv (Trans., bolnav; cuvant invechit, rău intenționat, ticălos, pervers), la care sensul al doilea nu a fost explicat satisfăcător (legat de limba albaneza dzakëš, după Philippide, II, 742; contaminat cu jăcaș „prădător”, după Candrea); zacăș, adjectiv (Mold., leneș, trîndav); zăcășie, substantiv feminin (înverșunare, îndîrjire, ciudă); zăcător, adjectiv (care zace închis); zăcătoare, substantiv feminin (țarc, ocol; vas, cadă, copaie; piatră de moară, piatra de jos a morii de apă); zăcări, verb (a lîncezi, a lenevi).