Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul știrb -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: știrb -ă
Cuvantul fara diacritice: stirb

Definitie: ȘTIRB, -Ă, știrbi, -e, adjectiv 1. Căruia îi lipsește unul sau mai mulți dinți. ♢ Compus: știrba-baba-cloanța substantiv feminin = a) vrăjitoare bătrână din mitologia populară; poreclă dată unei femei bătrâne și rele; b) (popular; uneori cu determinarea roade tărăboanța) se spune în glumă copiilor când le cad dinții de lapte. 2. (Despre vase) Care are marginea spartă, ciocnită; căruia îi lipsește o bucățică din margine; ciobit. ♦ (Despre instrumente de tăiat) Cu tăișul tocit; căruia îi lipsește o bucățică; prin extensiune ciuntit, trunchiat. – Din limba slava (veche) štrŭbŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: știrb
Cuvantul fara diacritice: stirb

Definitie: ȘTIRB adjectiv 1. (regional) știrboc, știrbocit, (prin Transilvania) jimb. (Un bătrân -.) 2. ciobit, ciocnit, știrbit. (Pahar -.) 3. știrbit, tocit. (Cuțit -.)

3 * Cuvantul cu diacritice: știrb
Cuvantul fara diacritice: stirb

Definitie: știrb adjectiv m., plural știrbi; f. singular știrbă, plural știrbe

4 * Cuvantul cu diacritice: știrb -ă -i -e
Cuvantul fara diacritice: stirb

Definitie: ȘTIRB -ă (-i, -e) și substantival 1) (despre persoane) Care nu are unul sau mai mulți dinți. 2) (despre vase, unelte de taiat etcetera) Care este cu marginea stricată. Farfurie -ă. limba slava (veche) štrubu, bulg. ștărb

5 * Cuvantul cu diacritice: știrb -bă
Cuvantul fara diacritice: stirb

Definitie: știrb (-bă), adjectiv – 1. Căruia îi lipsește unul sau mai mulți dinți. – 2. Ciobit, cu marginea spartă. – Megl. strîb. Sl. štrŭbŭ „incomplet” (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 393; Conev 97), conform bulgara štrăb, ceh. štĕrb. Uz general (ALR, I, 69). – Derivat știrbi, verb (a-și pierde dinții, a se ciobi; a micșora, a reduce); știrbină, substantiv feminin (ciobitură, știrbire), din limba slava (veche) štrŭbina, conform pol. szczerbina, limba rusa šterbina; știrbutură, substantiv feminin (știrbire, pierdere, împuținare; loc gol lăsat de căderea dinților; persoană știrbă); neștirbit, adjectiv (integru, întreg).