Absoluțiune
Definitie, sens si explicatie
1Absoluțiune, absolutiuni, substantiv feminin
1. Iertare de pedeapsa a unui acuzat cand faptul imputat nu este prevazut de lege sau cand savarsirea lui a fost justificata.
2. Iertare a pacatelor, data de obicei de papa2. [Pronuntat: -ti-u-] – Din franceza Absolution, limba latina Absolutio, -onis.
1. Iertare de pedeapsa a unui acuzat cand faptul imputat nu este prevazut de lege sau cand savarsirea lui a fost justificata.
2. Iertare a pacatelor, data de obicei de papa2. [Pronuntat: -ti-u-] – Din franceza Absolution, limba latina Absolutio, -onis.
2Absolutiune substantiv feminin,
1. absolvire (2).
2. iertare a pacatelor (de catre papa). (< franceza absolution, limba latina absolutio)
1. absolvire (2).
2. iertare a pacatelor (de catre papa). (< franceza absolution, limba latina absolutio)
3Absolutiune substantiv feminin (silabe -ti-u-), g.-d. art. absolutiunii; plural absolutiuni
4Absoluțiune -i f. 1) Iertare de pedeapsa a unui acuzat. 2) Iertare a pacatelor (de catre preot). /<lat. absolutio, -onis
5Absoluțiune substantiv feminin
1. Scutire, iertare de pedeapsa a unui acuzat cand faptul imputabil nu este prevazut de lege sau cand savarsirea lui a fost justificata.
2. Iertare a pacatelor (data de obicei de catre papa). [Pronume -ti-u-. / conform limba latina absolutio, franceza absolution].
1. Scutire, iertare de pedeapsa a unui acuzat cand faptul imputabil nu este prevazut de lege sau cand savarsirea lui a fost justificata.
2. Iertare a pacatelor (data de obicei de catre papa). [Pronume -ti-u-. / conform limba latina absolutio, franceza absolution].