1
Ac, ace, substantiv neutru
1.
Mică ustensilă de oțel, subțire, ascuțită și lustruită, prevăzută cu un orificiu prin care se trece un fir care servește la cusut.
Expresie A avea (sau a găsi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a înfrâna sau de a pedepsi pe cineva.
A călca (sau a umbla) ca pe ace = a merge încet, cu grijă.
A scăpa ca prin urechile acului = a scăpa cu mare greutate.
Nici cât un vârf de ac = extrem de mic, foarte puțin, aproape deloc.
A căuta acul în carul cu fân = a se apuca de o muncă zadarnică.
2.
(Cu determinări) Nume dat unor obiecte asemănătoare cu un ac (1), având diverse întrebuințări. Ac cu gămălie.
Ac de siguranță.
Ac de păr.
Ac de mașină = ac pentru mașina de cusut.
Încă 4 sensuri
Ace de gheață = cristale de gheață, subțiri și ascuțite, care se formează iarna.
3.
Indicator la unele instrumente de măsură sau în medicină. Ac magnetic.
Acul busolei.
4.
Biologie Organ de apărare și de atac al unor animale, în formă de ghimpe sau de vârf ascuțit.
Organ în formă de ac (1) sau de ghimpe care acoperă pielea unor animale, folosit pentru apărare. Acele ariciului.
5.
Frunză îngustă, ascuțită, caracteristică coniferelor.
6.
Compuse: acul-doamnei = plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe și cu fructe terminate cu un cioc lung (Scandix pecten veneris); ac-de-mare = pește marin, lung și ascuțit, în formă de andrea, acoperit cu plăci osoase (Syngnathus rubescens)
Latină Acus.
DEX – dicționarul explicativ
2
Ac, -e
1.
Instrument de cusut
2.
3.
(La insecte si plante) Organ de apărare în formă de ghimpe
4.
(La unele instrumente) Indicator -din aromână, meglenoromână Ac, istroromână Ac, latină Acus, vegl. Yuak, italiană Ago, provensală Ac
DEX – dicționarul explicativ
3
Ac ace neutru
1.
Obiect mic de metal, ascuțit la un capăt și prevăzut la celălalt cu o gaură, prin care trece ața, care servește la cusut.
Ac țigănesc ac mare, pentru cusut pânză groasă. A sta (sau A ședea) Ca pe ace a fi foarte nerăbdător. A călca ca pe ace a umbla încet pentru a nu face zgomot. A scăpa ca prin urechile acului a scăpa cu mare greutate. A găsi (a avea) ac de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac.
2.
Obiect asemănător cu această piesă alungită, având diferite întrebuințări. Ac de siguranță. ac de păr. acul ceasornicului.
3.
Organ de apărare la unele insecte și animale. Acul albinei.
4.
Frunză subțire și ascuțită a coniferelor.
5.
Șină mobilă pentru dirijarea vehiculelor de cale ferată de pe o linie pe alta; macaz. 6): ac-de-mare pește marin în formă de andrea.
<latină acus
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Ac (ace), substantiv neutru –
1.
Instrument de cusut. –
2.
Bold. –
3.
(La insecte și plante) Organ de apărare în formă de ghimpe. –
4.
(La unele instrumente) Indicator. – Aromână, meglenoromână ac, istroromână ŏc. < Latină ăcus (Pușcariu, 6; Candrea-dens., 3; Rew 130; Dar; conform Rohlfs, Differenzierung, 49); conform vegl. yuak, italiană ago (calabr. acu, sard, agu), provensală ac.
Derivat acar, substantiv neutru (cutiuță, acăriță); acar, substantiv masculin (muncitor feroviar, macagiu); acăriță, acarniță, substantiv feminin (cutiuță în care se păstrează ace).
DER – dicționarul etimologic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Ac substantiv neutru, genitiv-dativ articulat acului; plural ace
DOOM – dicționarul ortografic