Adiacent -ă
Definitie, sens si explicatie
1Adiacént, -ă, adiacenti, -te, adjectiv
1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au acelasi varf, o latura comuna si se afla de o parte si de alta a laturii comune.
2. Care se inrudeste, se invecineaza. [Pronuntat: -di-a-] – Din franceza Adjacent, limba latina Adjacens, -ntis.
1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au acelasi varf, o latura comuna si se afla de o parte si de alta a laturii comune.
2. Care se inrudeste, se invecineaza. [Pronuntat: -di-a-] – Din franceza Adjacent, limba latina Adjacens, -ntis.
2Adiacént adjectiv contiguu.
3Adiacént adjectiv verifica cuvantul: alaturat, inrudit, invecinat, vecin.
4Adiacent adjectiv m. (silabe -dia-; mf. ad-), plural adiacenti; f. singular adiacenta, plural adiacente
5Adiacént -ta (-ti, -te) Care este alaturat prin natura lui; legat prin ceva comun; contiguu. Notiuni -te. ♢ Unghiuri -te unghiuri care au acelasi varf si o latura comuna. [Silabe -dia-] /<fr. adjacen, limba latina adjacens, -ntis
6Adiacént, -ă adjectiv (Liv.) Alaturat, in atingere, contiguu. ♢ Unghiuri adiacente = unghiuri care au o latura comuna si acelasi varf. [Pronume di-a-. / < limba latina adiacens – care este aproape, conform franceza adiacent, limba italiana adiacente].
7Adiacént, -ă adjectiv alaturat, invecinat, continuu. o (matematica) unghiuri ĕ = unghiuri care au acelasi varf si o latura comuna. (< limba latina adiacens, limba italiana adiacente)
8!adiacent (-di-a-) adjectiv m., plural adiacenti; f. adiacenta, pluraladiacente