1
Adresa, adresez, verb I. Reflexiv și tranzitiv
1.
A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva.
2.
A (se) îndrepta către o persoană, o instituție etc. (cu) o invitație, o cerere etc.; a face apel la...
Tranzitiv A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc.
Din franceză Adresser.
DEX – dicționarul explicativ
2
A se adresa mă adresez intranzitiv
1.
A se îndrepta cu vorba către cineva (pentru a întreba, a cere o explicație etc.).
2.
A înainta o adresă (o cerere, o scrisoare oficială etc.).
<franceză adresser
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A adresa adresez tranzitiv
1.
(scrisori, plicuri, pachete etc.) A prevedea cu adresă.
2.
(cereri, solicitări etc.) A trimite direct; a orienta către cineva.
<franceză adresser
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Adresa verb I.
1.
tranzitiv A trimite direct (cuiva) o scrisoare, o cerere, o plângere.
2.
tranzitiv A scrie titlul sau adresa (pe o cerere sau pe o scrisoare).
3.
reflexiv A-și îndrepta cuvântul către cineva, a vorbi cuiva; a face apel la...
[Prezent indicativ -sez. / < franceză adresser].
DN – dicționar de neologisme
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Adresa verb I. tranzitiv
1.
a trimite direct o scrisoare, o cerere.
2.
a scrie adresa (pe o cerere, pe o scrisoare).
II. reflexiv a-și îndrepta cuvântul către cineva; a face apel la.
(< franceză adresser)
MDN – marele dicționar de neologisme
6
Adresa verb (silabe -dre-), indicativ prezent 1 singular adresez, 3 singular și plural adresează
DOOM – dicționarul ortografic