Agă
Definitie, sens si explicatie
1Agă, agi substantiv masculin (Înv.)
1. Ofiter (comandant) din armata otomana.
2. Titlu dat comandantului pedestrilor insarcinati cu paza orasului de resedinta, iar ulterior sefului agiei.
3. Persoana care avea titlul de aga (1, 2). [Varianta: Aga, agale substantiv feminin] – Din limba turca: Ağa.
1. Ofiter (comandant) din armata otomana.
2. Titlu dat comandantului pedestrilor insarcinati cu paza orasului de resedinta, iar ulterior sefului agiei.
3. Persoana care avea titlul de aga (1, 2). [Varianta: Aga, agale substantiv feminin] – Din limba turca: Ağa.
2Aga substantiv masculin /aga substantiv feminin, art. aga/agaua, g.-d. art. agai/agalei; plural agi/agale
3Agă agi m. cuvant invechit 1) Ofiter din armata otomana. 2) Dregator domnesc care avea in functie siguranta publica. [G.-d. Agai; Varianta aga] /<turc. aga
4Aga (-ale), substantiv neutru –
1. Ofiter superior in armata turca. –
2. Nobil de rang secundar, ofiter superior; este atestat in Muntenia incepind de la 1620, in locul celui care inainte se numea capitan de vinatori.
Era conducatorul militar al politiei, inspector al pietelor urbane si, dupa rascoala din 1655, conducatorul militar al infanteriei; avea inchisoare proprie si tribunal la el acasa.
Regulamentul Organic i-a acordat gradul de colonel. – Mr. aga.
Limba Turca: aga (Roesler 587, seineanu, Ii, 10; Lokotsch 28); conform limba neogreaca: ἀγά, limba albaneza, bulgara aga.
Este un hibrid gramatical.
La inceput, sing. sau a fost aga, forma care explica plural agale.
Mai tirziu sing. a fost asimilat cu tipul tata; astfel ca astazi sing. este m., in ciuda formei, iar plural este f., in ciuda sensului.
Dar trateaza drept cuvinte distincte aga (plural aghii, a carui forma este falsa) si aga.
Derivat agesc, adjectiv (politienesc); agie, substantiv feminin (politie; birou al unui aga); agoaie, substantiv feminin (sotie de aga); agiesc, adjectiv (politienesc); Agachi, substantiv masculin (aga), dim. de la limba neogreaca: ἀγάϰι, si considerat gresit nume propriu (seineanu, Ii, 11; Bogaci).
1. Ofiter superior in armata turca. –
2. Nobil de rang secundar, ofiter superior; este atestat in Muntenia incepind de la 1620, in locul celui care inainte se numea capitan de vinatori.
Era conducatorul militar al politiei, inspector al pietelor urbane si, dupa rascoala din 1655, conducatorul militar al infanteriei; avea inchisoare proprie si tribunal la el acasa.
Regulamentul Organic i-a acordat gradul de colonel. – Mr. aga.
Limba Turca: aga (Roesler 587, seineanu, Ii, 10; Lokotsch 28); conform limba neogreaca: ἀγά, limba albaneza, bulgara aga.
Este un hibrid gramatical.
La inceput, sing. sau a fost aga, forma care explica plural agale.
Mai tirziu sing. a fost asimilat cu tipul tata; astfel ca astazi sing. este m., in ciuda formei, iar plural este f., in ciuda sensului.
Dar trateaza drept cuvinte distincte aga (plural aghii, a carui forma este falsa) si aga.
Derivat agesc, adjectiv (politienesc); agie, substantiv feminin (politie; birou al unui aga); agoaie, substantiv feminin (sotie de aga); agiesc, adjectiv (politienesc); Agachi, substantiv masculin (aga), dim. de la limba neogreaca: ἀγάϰι, si considerat gresit nume propriu (seineanu, Ii, 11; Bogaci).