1
Alamă, (2, 3) alămuri, substantiv feminin
1. Aliaj de cupru și zinc, galben-auriu, maleabil, ductil, ușor de prelucrat, cu numeroase și variate întrebuințări în industrie.
2. (La plural) Obiecte de alamă (1); alămărie2.
3. (La plural) Instrumente muzicale de suflat din alamă (1). – Conform italiană l a m a „placă de metal”.
1. Aliaj de cupru și zinc, galben-auriu, maleabil, ductil, ușor de prelucrat, cu numeroase și variate întrebuințări în industrie.
2. (La plural) Obiecte de alamă (1); alămărie2.
3. (La plural) Instrumente muzicale de suflat din alamă (1). – Conform italiană l a m a „placă de metal”.
DEX – dicționarul explicativ
2
Alamă alămuri feminin 1) Aliaj de cupru și zinc, maleabil și dur, utilizat în tehnică. 2) la pl.
Obiecte din acest aliaj. Vas de alamă. [Genitiv-dativ Alamei] /conform italiană lama
Obiecte din acest aliaj. Vas de alamă. [Genitiv-dativ Alamei] /conform italiană lama
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Alamă (alămuri), substantiv feminin – Aliaj de cupru și zinc.
Neogreacă μάλαμα „aur”, de unde aromână malamă, amalomă „aur”, albaneză malamë „aur”.
Schimbarea fonetică și semantică este curioasă.
Pare a fi vorba de o etimologie populară, datorată confuziei între aur și alamă (foarte folosită odinioară în ornamentație, de exemplu în lucrările de marchetărie).
Analogia care se impune între alamă și aramă ar putea explica schimbarea de accent.
De asemenea trebuie să se fi produs o despărțire la *μ’ἄλαμα, înțeles ca un presupus *μὲ ἄλαμα „ cu aur” (aceeași pierdere a lui μ inițial în neogreacă μασάμαυα › aramafta, formulă de imprecație, conform N. Grămadă, Codrul Cosminului, IV, 309).
Lambrior 373, Hasdeu 674 și Dar pleacă de la italiană lama › sârbă lama „tinichea”; Densusianu, Română, XXXIII, 273, pleacă de la neogreacă λάμα, iar Körting 5406 de la latină lamina, ipoteză abandonată.
Derivat alămar, substantiv masculin; alămărie, substantiv feminin; alămat, alămit, adjectiv (bătut cu cuie de alamă); alămiu, adjectiv
Neogreacă μάλαμα „aur”, de unde aromână malamă, amalomă „aur”, albaneză malamë „aur”.
Schimbarea fonetică și semantică este curioasă.
Pare a fi vorba de o etimologie populară, datorată confuziei între aur și alamă (foarte folosită odinioară în ornamentație, de exemplu în lucrările de marchetărie).
Analogia care se impune între alamă și aramă ar putea explica schimbarea de accent.
De asemenea trebuie să se fi produs o despărțire la *μ’ἄλαμα, înțeles ca un presupus *μὲ ἄλαμα „ cu aur” (aceeași pierdere a lui μ inițial în neogreacă μασάμαυα › aramafta, formulă de imprecație, conform N. Grămadă, Codrul Cosminului, IV, 309).
Lambrior 373, Hasdeu 674 și Dar pleacă de la italiană lama › sârbă lama „tinichea”; Densusianu, Română, XXXIII, 273, pleacă de la neogreacă λάμα, iar Körting 5406 de la latină lamina, ipoteză abandonată.
Derivat alămar, substantiv masculin; alămărie, substantiv feminin; alămat, alămit, adjectiv (bătut cu cuie de alamă); alămiu, adjectiv
DER – dicționarul etimologic
4
Alamă substantiv feminin
1. aliaj de cupru și zinc.
2. (plural) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1). (după italiană lama)
1. aliaj de cupru și zinc.
2. (plural) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1). (după italiană lama)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Alamă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat alamei; (obiecte de alamă) plural alămuri
DOOM – dicționarul ortografic