1
Mamă, mame, substantiv feminin
1. Femeie considerată în raport cu copiii ei, nume pe care i-l dau copiii acestei femei când i se adresează sau când vorbesc despre dânsa; maică, muică, mamaie, mamacă, neneacă.
Mamă eroină = (În trecut) titlu care se acorda femeilor cu cel puțin zece copii în viață.
Locuțiune adjectiv de mamă = (despre relații de rudenie) care se află în linie maternă.
Expresie Vai de mama mea (sau a ta, a lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). (De) mama focului = grozav, strașnic, extraordinar. La mama dracului = foarte departe. De când mama m-a (sau te-a, l-a etc.) făcut = de când sunt (sau ești, este etc.) pe lume; de totdeauna. De (sau pe) când era mama fată (mare) = de foarte multă vreme. (Popular) A cere cât pe mă-sa = a pretinde un preț exagerat. O mamă de bătaie = o bătaie strașnică.
Femela unui animal în raport cu puii ei.
2. (La voc.) Termen (afectuos) cu care o femeie se adresează copiilor ei sau, prin extensiune unei persoane mai tinere. Florico, mamă, să ne scrii!.
3. (În sintagmele) Mamă mare (sau, popular, bătrână, bună) = bunică. Mamă soacră = soacră.
4. Termen de politețe folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (în vârstă).
5. Compus: mama (sau muma)-pădurii (sau pădurilor) = A) Personaj din mitologia populară, închipuit de obicei ca o bătrână urâtă și rea, care umblă prin păduri, cântând sau bocind, ademenind copii sau chiar mâncând oameni; B) plantă erbacee, parazită, cu tulpina fără frunze, acoperită cu solzi și cu flori purpurii (Lathraea squamaria).
6. Figurat Izvor, cauză. [Variantă: (regional) Mumă substantiv feminin] – Latină Mamma.
1. Femeie considerată în raport cu copiii ei, nume pe care i-l dau copiii acestei femei când i se adresează sau când vorbesc despre dânsa; maică, muică, mamaie, mamacă, neneacă.
Mamă eroină = (În trecut) titlu care se acorda femeilor cu cel puțin zece copii în viață.
Locuțiune adjectiv de mamă = (despre relații de rudenie) care se află în linie maternă.
Expresie Vai de mama mea (sau a ta, a lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). (De) mama focului = grozav, strașnic, extraordinar. La mama dracului = foarte departe. De când mama m-a (sau te-a, l-a etc.) făcut = de când sunt (sau ești, este etc.) pe lume; de totdeauna. De (sau pe) când era mama fată (mare) = de foarte multă vreme. (Popular) A cere cât pe mă-sa = a pretinde un preț exagerat. O mamă de bătaie = o bătaie strașnică.
Femela unui animal în raport cu puii ei.
2. (La voc.) Termen (afectuos) cu care o femeie se adresează copiilor ei sau, prin extensiune unei persoane mai tinere. Florico, mamă, să ne scrii!.
3. (În sintagmele) Mamă mare (sau, popular, bătrână, bună) = bunică. Mamă soacră = soacră.
4. Termen de politețe folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (în vârstă).
5. Compus: mama (sau muma)-pădurii (sau pădurilor) = A) Personaj din mitologia populară, închipuit de obicei ca o bătrână urâtă și rea, care umblă prin păduri, cântând sau bocind, ademenind copii sau chiar mâncând oameni; B) plantă erbacee, parazită, cu tulpina fără frunze, acoperită cu solzi și cu flori purpurii (Lathraea squamaria).
6. Figurat Izvor, cauză. [Variantă: (regional) Mumă substantiv feminin] – Latină Mamma.
DEX – dicționarul explicativ
2
Mamă substantiv
1. (popular) maică, (regional) mamacă, mamaie, muică, (prin Transilvania) babă, (Moldova) neneacă, (învechit) mușă, (familiar) bătrâna (articulat), mimă. (Dânsa e mamă copilului.)
2. mamă-mare vezi bunică.
3. (Mitologie Popular) Mama-pădurii = (regional) pădureana (articulat), pădureanca (articulat), păduroaica (articulat), fata-pădurii, mama-codrului, mama-huciului, mama-ogașilor, surata-din-pădure, vidma-pădurii, vâlva-pădurii. (mamă este un personaj din mitologia populară.)
4. vezi matcă.
5. (Botanică) Mama-pădurii (Lathraea squamaria) = (regional) șerpariță, buricul-pământului, cucuruz-de-pădure, floarea-șarpelui, iarba-șarpelui, murea-pădurilor.
1. (popular) maică, (regional) mamacă, mamaie, muică, (prin Transilvania) babă, (Moldova) neneacă, (învechit) mușă, (familiar) bătrâna (articulat), mimă. (Dânsa e mamă copilului.)
2. mamă-mare vezi bunică.
3. (Mitologie Popular) Mama-pădurii = (regional) pădureana (articulat), pădureanca (articulat), păduroaica (articulat), fata-pădurii, mama-codrului, mama-huciului, mama-ogașilor, surata-din-pădure, vidma-pădurii, vâlva-pădurii. (mamă este un personaj din mitologia populară.)
4. vezi matcă.
5. (Botanică) Mama-pădurii (Lathraea squamaria) = (regional) șerpariță, buricul-pământului, cucuruz-de-pădure, floarea-șarpelui, iarba-șarpelui, murea-pădurilor.
Dicționar de sinonime
3
Mamă mame feminin 1) (folosit și ca termen de adresare) Femeie în raport cu copiii pe care i-a născut. 2) (folosit și ca adresare respectuoasă) Femeie în vârstă; maică.
Mamă bună mamă adevărată. Mamă vitregă soția unui bărbat în raport cu copiii acestuia din altă căsătorie. Mamă-soacră mama soției sau a soțului în raport cu ginerele sau cu nora. Mamă adoptivă femeie care a înfiat un copil. 3) (folosit ca adresare drăgăstoasă față de un copil) Copilașule! 4) Punct inițial al unui lucru; origine. Repetiția este mama învățăturii. 5) Femelă a unui animal în raport cu puii săi.
Mama-pădurii a) personaj fantastic închipuit ca o bătrână gheboasă, urâtă și rea; b) plantă erbacee parazită, cu tulpina fără frunze și cu flori roșii. [Genitiv-dativ Mamei] /<latină mamma
Mamă bună mamă adevărată. Mamă vitregă soția unui bărbat în raport cu copiii acestuia din altă căsătorie. Mamă-soacră mama soției sau a soțului în raport cu ginerele sau cu nora. Mamă adoptivă femeie care a înfiat un copil. 3) (folosit ca adresare drăgăstoasă față de un copil) Copilașule! 4) Punct inițial al unui lucru; origine. Repetiția este mama învățăturii. 5) Femelă a unui animal în raport cu puii săi.
Mama-pădurii a) personaj fantastic închipuit ca o bătrână gheboasă, urâtă și rea; b) plantă erbacee parazită, cu tulpina fără frunze și cu flori roșii. [Genitiv-dativ Mamei] /<latină mamma
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Mamă (mame), substantiv feminin – Femeie considerată în raport cu copii ei. – Aromână, meglenoromână mamă. Creație expresivă, probabil continuarea directă a latină mamma (Diez, I, 260; Pușcariu 1019; Candrea-dens., 1044; Rew 5307).
Este cuvînt infantil, de uz foarte general, bazat pe ideea de „hrană” sau „persoană care procură hrana”; în așa fel că ajunge să semnifice atît „mamă” cît și „țîță”; conform vezi greacă μάμμα, neogreacă μάμα albaneză mëmë, slavă (bulgară, sârbă, croată, rusă) mama, maghiară mama, italiană mamma, franceză maman, spaniolă mama etc.
Continuarea latină mamma pare să se demonstreze prin aromână mămos „care are gușă”.
Fără îndoială, există unii care-l pun în legătură cu albaneză (Philippide, II, 646), și cu slavă (Cihac, II, 185; Conev 57; conform Pușcariu, Lr., 281).
E cuvînt de largă circulație (Alr, I, 155).
În limbaj vulgar, în Muntenia, se abreviază cu un adjectiv posesiv: mă-ta (‹ mamă-ta) mă-sa (‹ mamă-sa), conform italiană mammata, aromână mă-ta.
Conform muma, mămăligă. Derivat mamaie, substantiv feminin (mamă); mămică, substantiv feminin (mamă); mămucă, substantiv feminin (Moldova, mamă); mamă-mare, substantiv feminin (bunică); mucă, substantiv feminin (Oltenia, mamă), reducere din mămucă; muică, substantiv feminin (Oltenia, mamă), încrucișare a cuvîntului anterior cu maică.
Este cuvînt infantil, de uz foarte general, bazat pe ideea de „hrană” sau „persoană care procură hrana”; în așa fel că ajunge să semnifice atît „mamă” cît și „țîță”; conform vezi greacă μάμμα, neogreacă μάμα albaneză mëmë, slavă (bulgară, sârbă, croată, rusă) mama, maghiară mama, italiană mamma, franceză maman, spaniolă mama etc.
Continuarea latină mamma pare să se demonstreze prin aromână mămos „care are gușă”.
Fără îndoială, există unii care-l pun în legătură cu albaneză (Philippide, II, 646), și cu slavă (Cihac, II, 185; Conev 57; conform Pușcariu, Lr., 281).
E cuvînt de largă circulație (Alr, I, 155).
În limbaj vulgar, în Muntenia, se abreviază cu un adjectiv posesiv: mă-ta (‹ mamă-ta) mă-sa (‹ mamă-sa), conform italiană mammata, aromână mă-ta.
Conform muma, mămăligă. Derivat mamaie, substantiv feminin (mamă); mămică, substantiv feminin (mamă); mămucă, substantiv feminin (Moldova, mamă); mamă-mare, substantiv feminin (bunică); mucă, substantiv feminin (Oltenia, mamă), reducere din mămucă; muică, substantiv feminin (Oltenia, mamă), încrucișare a cuvîntului anterior cu maică.
DER – dicționarul etimologic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Mamă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat mamei; plural mame
DOOM – dicționarul ortografic