1
Seamă substantiv feminin
1. (În locuțiune și expresie; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observație) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A-și da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama (sau seamă) = A) a se gândi, a reflecta adânc, a fi atent; B) a supraveghea; C) a observa ceva, a remarca; D) a înțelege, a se lămuri. (Popular) A-și lua seama = a se răzgândi.
2. (În locuțiune și expresie; exprimă ideea de folos, interes, grijă) Pe seama (cuiva) = A) în folosul sau în interesul (cuiva); B) în sarcina (cuiva), asupra (cuiva). A lăsa pe (sau în) seama cuiva sau a da pe (sau în) seamă (sau în seama cuiva) = a da (sau a lăsa) în paza, în grija, în posesia cuiva. A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se îngriji (de cineva). A ține seama (sau, rar, seamă) de cineva (sau de ceva) = a lua în considerație, a avea în vedere pe cineva (sau ceva).
3. Însemnătate, importanță; vază, faimă.
Locuțiune adjectiv De seamă = important, însemnat; cu trecere.
4. Fel, gen; soi.
Expresie De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeași situație, categorie socială cu cineva; de aceeași vârstă cu cineva.
5. Rost, rânduială.
Expresie A ști seama (la ceva) = a avea experiența unui lucru, a ști cum să procedeze. A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva). A-și face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide.
6. Socoteală, calcul; cont.
Expresie A ști seama = a cunoaște situația unui lucru.
7. Număr, cantitate (nehotărâtă); câțiva. O seamă de învățați.
Locuțiune adjectiv și adverb Fără număr și fără seamă = (care este) în număr mare; mult. Peste seamă = peste măsură, exagerat.
(În legătură cu noțiuni temporale) Interval, perioadă (nehotărâtă). Așa trăia de o seamă de vreme. – Din maghiară Szam.
1. (În locuțiune și expresie; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observație) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A-și da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama (sau seamă) = A) a se gândi, a reflecta adânc, a fi atent; B) a supraveghea; C) a observa ceva, a remarca; D) a înțelege, a se lămuri. (Popular) A-și lua seama = a se răzgândi.
2. (În locuțiune și expresie; exprimă ideea de folos, interes, grijă) Pe seama (cuiva) = A) în folosul sau în interesul (cuiva); B) în sarcina (cuiva), asupra (cuiva). A lăsa pe (sau în) seama cuiva sau a da pe (sau în) seamă (sau în seama cuiva) = a da (sau a lăsa) în paza, în grija, în posesia cuiva. A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se îngriji (de cineva). A ține seama (sau, rar, seamă) de cineva (sau de ceva) = a lua în considerație, a avea în vedere pe cineva (sau ceva).
3. Însemnătate, importanță; vază, faimă.
Locuțiune adjectiv De seamă = important, însemnat; cu trecere.
4. Fel, gen; soi.
Expresie De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeași situație, categorie socială cu cineva; de aceeași vârstă cu cineva.
5. Rost, rânduială.
Expresie A ști seama (la ceva) = a avea experiența unui lucru, a ști cum să procedeze. A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva). A-și face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide.
6. Socoteală, calcul; cont.
Expresie A ști seama = a cunoaște situația unui lucru.
7. Număr, cantitate (nehotărâtă); câțiva. O seamă de învățați.
Locuțiune adjectiv și adverb Fără număr și fără seamă = (care este) în număr mare; mult. Peste seamă = peste măsură, exagerat.
(În legătură cu noțiuni temporale) Interval, perioadă (nehotărâtă). Așa trăia de o seamă de vreme. – Din maghiară Szam.
DEX – dicționarul explicativ
2
Seamă, (2, rar) semi, substantiv feminin
1. (În expresie, exprimă ideea de calcul mintal, constatare, observație) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A-și da seama = a se lămuri, a pricepe. A lua seama (sau seamă) = A) a se gândi, a reflecta adânc; B) a supraveghea; C) a observa ceva, a remarca; D) a înțelege, a se lămuri. A-și lua seama (sau de seamă) = a se răzgândi.
2. Socoteală, calcul, cont. Socotelile sau semile mănăstirilor închinate (Odobescu).
Expresie A ști seama = a cunoaște situația unui lucru. A face seama = a face socoteala, a număra. Multă-i frunza pe copaci, Dar de stai și seama faci, Tot erau mai mulți cazaci (Coșbuc).
3. (În expresie, exprimă ideea de folos, interes, grijă) Pe seama (cuiva) = A) în folosul sau în interesul (cuiva); B) în sarcina (cuiva), asupra (cuiva). Pe seamă = în proprietate sau în folosință personală. A lăsa pe (sau în) seama cuiva sau a da pe (sau în) seamă (sau în seama cuiva) = a da (sau a lăsa) în paza, în grija, în posesia cuiva. A lua (pe cineva) pe seamă = a lua (pe cineva) în grija și pe răspunderea sa. A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se îngriji (de cineva). A ține seama (sau, rar, seamă) de cineva sau de ceva = a lua în considerație, a avea în vedere.
4. Însemnătate, importanță; vază, faimă. Împărații romani de seama lui Aurelian (Odobescu).
Locuțiune adjectiv De seamă = important; cu trecere.
5. Fel, gen, soi. Te cunoști de pe năframă, Că ești de-a maică-ta seamă (Jarnik-bîrseanu).
Expresie De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeași situație, stare, categorie socială cu cineva, de aceeași vârstă cu cineva.
6. Rost, rânduială. Strigau unii din drumeții nencercați la seama cailor (Odobescu).
Expresie A ști seama (la ceva) = a avea experiența unui lucru. A ști de seama cuiva = a avea știri despre cineva; a avea cunoștință de soarta cuiva. A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva). A-și face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide.
7. (Învechit) Număr, cantitate (nehotărâtă); câțiva. O seamă de învățați.
Locuțiune adjectiv și adverb Fără număr și fără seamă = în număr mare; mult. Peste seamă = peste măsură.
(În legătură cu noțiuni temporale) Interval. Așa trăia biata mă-sa de o seamă de vreme (Vlahuță). [Pronunțat și: (regional) samă] – Maghiară Szam.
1. (În expresie, exprimă ideea de calcul mintal, constatare, observație) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A-și da seama = a se lămuri, a pricepe. A lua seama (sau seamă) = A) a se gândi, a reflecta adânc; B) a supraveghea; C) a observa ceva, a remarca; D) a înțelege, a se lămuri. A-și lua seama (sau de seamă) = a se răzgândi.
2. Socoteală, calcul, cont. Socotelile sau semile mănăstirilor închinate (Odobescu).
Expresie A ști seama = a cunoaște situația unui lucru. A face seama = a face socoteala, a număra. Multă-i frunza pe copaci, Dar de stai și seama faci, Tot erau mai mulți cazaci (Coșbuc).
3. (În expresie, exprimă ideea de folos, interes, grijă) Pe seama (cuiva) = A) în folosul sau în interesul (cuiva); B) în sarcina (cuiva), asupra (cuiva). Pe seamă = în proprietate sau în folosință personală. A lăsa pe (sau în) seama cuiva sau a da pe (sau în) seamă (sau în seama cuiva) = a da (sau a lăsa) în paza, în grija, în posesia cuiva. A lua (pe cineva) pe seamă = a lua (pe cineva) în grija și pe răspunderea sa. A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se îngriji (de cineva). A ține seama (sau, rar, seamă) de cineva sau de ceva = a lua în considerație, a avea în vedere.
4. Însemnătate, importanță; vază, faimă. Împărații romani de seama lui Aurelian (Odobescu).
Locuțiune adjectiv De seamă = important; cu trecere.
5. Fel, gen, soi. Te cunoști de pe năframă, Că ești de-a maică-ta seamă (Jarnik-bîrseanu).
Expresie De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeași situație, stare, categorie socială cu cineva, de aceeași vârstă cu cineva.
6. Rost, rânduială. Strigau unii din drumeții nencercați la seama cailor (Odobescu).
Expresie A ști seama (la ceva) = a avea experiența unui lucru. A ști de seama cuiva = a avea știri despre cineva; a avea cunoștință de soarta cuiva. A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva). A-și face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide.
7. (Învechit) Număr, cantitate (nehotărâtă); câțiva. O seamă de învățați.
Locuțiune adjectiv și adverb Fără număr și fără seamă = în număr mare; mult. Peste seamă = peste măsură.
(În legătură cu noțiuni temporale) Interval. Așa trăia biata mă-sa de o seamă de vreme (Vlahuță). [Pronunțat și: (regional) samă] – Maghiară Szam.
DEX – dicționarul explicativ
3
Seamă feminin I. 1) Fapt divers; chestiune.
Dare de seamă raport de activitate. 2) Mod de desfășurare a unei acțiuni; rânduială.
A ști seama la ceva a cunoaște rostul unui lucru; a ști meșteșugul. 3) Cantitate nedeterminată. O seamă de cuvinte.
Peste seamă peste măsură. Fără număr și fără seamă în număr extrem de mare; foarte mult. De la o seamă de vreme de la un timp încoace. II. (în îmbinări stabile) 1) (exprimă o observație sau o constatare): De bună seamă fără doar și poate; desigur. Mai cu seamă în special; îndeosebi. A-și da seama a) a se dumiri într-o chestiune; b) a fi conștient de ceva. A-și lua de seamă a se răzgândi. A lua seama a) a observa; a remarca; b) a fi atent; c) a supraveghea. 2) (exprimă ideea de atenție sau de grijă): A băga de seamă a) a fi foarte atent; a fi precaut; b) a observa. Băgare de seamă atenție. A lua (sau a băga) în seamă (pe cineva) a da (a acorda) atenție (cuiva). A ține seama (de cineva sau de ceva) a lua în considerație; a avea în vedere. A lăsa pe (sau în) seama cuiva a lăsa pe cineva sau ceva în grija sau supravegherea cuiva. A lua seamă (de cineva sau de ceva) a) a supraveghea (pe cineva sau ceva); b) a avea grijă (de cineva sau ceva). A lua (pe cineva) pe seama sa a ocroti (pe cineva); a lua (pe cineva) pe răspunderea sa. Pe seama cuiva a) asupra cuiva; b) pe contul cuiva. 3) (exprimă ideea de însemnătate, importanță, valoare): De seamă însemnat; valoros; important. De-o seamă cu cineva (sau de seama cuiva) a) de aceeași vârstă cu cineva; b) în aceeași situație cu cineva; la fel cu cineva. 4) (exprimă ideea de moarte): A-i face cuiva seama a ucide pe cineva. /<ungară szam
Dare de seamă raport de activitate. 2) Mod de desfășurare a unei acțiuni; rânduială.
A ști seama la ceva a cunoaște rostul unui lucru; a ști meșteșugul. 3) Cantitate nedeterminată. O seamă de cuvinte.
Peste seamă peste măsură. Fără număr și fără seamă în număr extrem de mare; foarte mult. De la o seamă de vreme de la un timp încoace. II. (în îmbinări stabile) 1) (exprimă o observație sau o constatare): De bună seamă fără doar și poate; desigur. Mai cu seamă în special; îndeosebi. A-și da seama a) a se dumiri într-o chestiune; b) a fi conștient de ceva. A-și lua de seamă a se răzgândi. A lua seama a) a observa; a remarca; b) a fi atent; c) a supraveghea. 2) (exprimă ideea de atenție sau de grijă): A băga de seamă a) a fi foarte atent; a fi precaut; b) a observa. Băgare de seamă atenție. A lua (sau a băga) în seamă (pe cineva) a da (a acorda) atenție (cuiva). A ține seama (de cineva sau de ceva) a lua în considerație; a avea în vedere. A lăsa pe (sau în) seama cuiva a lăsa pe cineva sau ceva în grija sau supravegherea cuiva. A lua seamă (de cineva sau de ceva) a) a supraveghea (pe cineva sau ceva); b) a avea grijă (de cineva sau ceva). A lua (pe cineva) pe seama sa a ocroti (pe cineva); a lua (pe cineva) pe răspunderea sa. Pe seama cuiva a) asupra cuiva; b) pe contul cuiva. 3) (exprimă ideea de însemnătate, importanță, valoare): De seamă însemnat; valoros; important. De-o seamă cu cineva (sau de seama cuiva) a) de aceeași vârstă cu cineva; b) în aceeași situație cu cineva; la fel cu cineva. 4) (exprimă ideea de moarte): A-i face cuiva seama a ucide pe cineva. /<ungară szam
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Seamă (-semi), substantiv feminin –
1. Cantitate, număr. – O seamă, cîțiva. – Fără seamă, fără număr.
2. Cont. – A băga de seamă, a ține cont, a observa. – De bună seamă, în mod sigur. – Mai cu seamă, mai ales. –
3. Ordin, regulă, linie. –
4. Pază, vigilență, grijă. –
5. Importanță, categorie, rang. –
6. Etate, leat.
Maghiară szam (Lambrior 375; Cihac, II, 525; Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 22-30; Galdi, Dict.,
960. – Derivat semui (variantă asemui, sămui), verb (a compara, a confrunta; a confunda); sămădău, substantiv masculin (Transilvania, casier, contabil), din maghiară szamodo (Candrea); sămădas, substantiv neutru (Transilvania, socoteală), din maghiară szamadas (Galdi, Dict., 157); sămădușag, substantiv neutru (Transilvania, contabilitate), din maghiară szamadosag; sămălui (variantă (a)semălui), verb (Transilvania, a face socoteli, a calcula; Transilvania, a compara, a confunda, a-și găsi asemănarea), din maghiară szalmoni; sămăluitor, adjectiv (socotitor); sameș, substantiv masculin (învechit, intendent, strîngător de biruri); sămeșie (variantă sămișie), substantiv feminin (administrație); sămeșoaie, substantiv feminin (nevastă de intendent); însemui verb (a însemna), probabil prin confuzia dintre semui și însemna.
1. Cantitate, număr. – O seamă, cîțiva. – Fără seamă, fără număr.
2. Cont. – A băga de seamă, a ține cont, a observa. – De bună seamă, în mod sigur. – Mai cu seamă, mai ales. –
3. Ordin, regulă, linie. –
4. Pază, vigilență, grijă. –
5. Importanță, categorie, rang. –
6. Etate, leat.
Maghiară szam (Lambrior 375; Cihac, II, 525; Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 22-30; Galdi, Dict.,
960. – Derivat semui (variantă asemui, sămui), verb (a compara, a confrunta; a confunda); sămădău, substantiv masculin (Transilvania, casier, contabil), din maghiară szamodo (Candrea); sămădas, substantiv neutru (Transilvania, socoteală), din maghiară szamadas (Galdi, Dict., 157); sămădușag, substantiv neutru (Transilvania, contabilitate), din maghiară szamadosag; sămălui (variantă (a)semălui), verb (Transilvania, a face socoteli, a calcula; Transilvania, a compara, a confunda, a-și găsi asemănarea), din maghiară szalmoni; sămăluitor, adjectiv (socotitor); sameș, substantiv masculin (învechit, intendent, strîngător de biruri); sămeșie (variantă sămișie), substantiv feminin (administrație); sămeșoaie, substantiv feminin (nevastă de intendent); însemui verb (a însemna), probabil prin confuzia dintre semui și însemna.
DER – dicționarul etimologic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Seamă substantiv feminin
DOOM – dicționarul ortografic