Alogism
Definitie, sens si explicatie
1Alogism substantiv neutru Curent in filozofie care preconiza negarea gandirii logice ca mijloc stiintific de cunoastere autentica, sustinut de sceptici, mistici si fideisti. – Din limba germana Alogismus.
2Alogism substantiv neutru, plural alogisme
3Alogism n. 1) Judecata care contrazice logica. 2) Negare a gandirii logice ca mijloc de cunoastere a adevarului, preconizata de adeptii unor conceptii filozofice. /<germ.
Alogismus
Alogismus
4Alogism substantiv neutru
1. judecata care contrazice logica.
2. negare a gandirii logice ca mijloc stiintific de cunoastere autentica, la sceptici, mistici si fideisti. (< limba germana Alogismus)
1. judecata care contrazice logica.
2. negare a gandirii logice ca mijloc stiintific de cunoastere autentica, la sceptici, mistici si fideisti. (< limba germana Alogismus)
5Alogism substantiv neutru
1. Judecata care contrazice logica.
2. Negare a gandirii logice ca mijloc stiintific de cunoastere autentica, practicata de sceptici, mistici si fideisti. [Plural -me. / conform limba germana Alogismus < limba greaca (veche) a – fara, logos – ratiune].
1. Judecata care contrazice logica.
2. Negare a gandirii logice ca mijloc stiintific de cunoastere autentica, practicata de sceptici, mistici si fideisti. [Plural -me. / conform limba germana Alogismus < limba greaca (veche) a – fara, logos – ratiune].