Amnar
Definitie, sens si explicatie
1Amnar, amnare, substantiv neutru
1. Bucata de otel cu care se loveste cremenea spre a scoate scantei in vederea aprinderii fitilului sau iascai.
2. (Regional) Fiecare dintre stalpii de lemn care se pun la colturile unei constructii taranesti, pentru a sprijini acoperisul.
3. (Regional) Maner de lemn cu ajutorul caruia se invarteste si se fixeaza sulul la razboiul de tesut.
4. (Regional) Dispozitiv cu ajutorul caruia se ridica sau se coboara fierul lat al plugului. [Varianta: (regional) Amanar substantiv neutru] – A + Manar[e] (< limba latina manuale).
1. Bucata de otel cu care se loveste cremenea spre a scoate scantei in vederea aprinderii fitilului sau iascai.
2. (Regional) Fiecare dintre stalpii de lemn care se pun la colturile unei constructii taranesti, pentru a sprijini acoperisul.
3. (Regional) Maner de lemn cu ajutorul caruia se invarteste si se fixeaza sulul la razboiul de tesut.
4. (Regional) Dispozitiv cu ajutorul caruia se ridica sau se coboara fierul lat al plugului. [Varianta: (regional) Amanar substantiv neutru] – A + Manar[e] (< limba latina manuale).
2Amnar substantiv I. (regional) otele (plural). (Iasca si - pentru aprinderea focului.) Ii.
1. (regional) jug, (Mold. si Bucovina) pochiheci. (- la razboiul de tesut.)
2. (Moldova) coltar. (-ul este stalpul de la coltul unei case de tara.)
1. (regional) jug, (Mold. si Bucovina) pochiheci. (- la razboiul de tesut.)
2. (Moldova) coltar. (-ul este stalpul de la coltul unei case de tara.)
3Amnar substantiv neutru, plural amnare
4Amnar1 -e n.
Bucata de otel care, lovita de cremene, produce scantei. /a + manar[e]
Bucata de otel care, lovita de cremene, produce scantei. /a + manar[e]
5Amnar2 -e n. 1) Fiecare dintre stalpii care se pun la colturile caselor taranesti pentru a sustine acoperisul. 2) Maner de lemn cu care se fixeaza si se invarteste sulul razboiului de tesut. 3) Unealta cu care se ridica sau se coboara fierul lat al plugului. /a + manar[e]
6Amnar (amnare), substantiv neutru –
1. Bucata de otel cu care se loveste cremenea spre a scoate scintei; uneori foloseste si pentru a ascuti. –
2. Dispozitiv cu care se urca sau se coboara fierul lat al plugului. –
3. Miner de lemn cu care se invirte sulul la razboiul de tesut. –
4. Stilpi de lemn pusi la colturile constructiilor taranesti spre a sprijini acoperisul. – Mr. manar, megl. manar, amnar.
Limba Latina manuārius (dupa Puscariu 82; Rew 5332; Dar), conform miner.
Mai putin probabila este der. de la *ignarium (Philippide, Principii, 46; Körting 4706), daca luam in consideratie rezultatele dialectale.
Densusianu, Rom., Xxxiii, 274, si Gs, Ii, 317, se gindeste la posibilitatea unei der. interne, pe baza lui mina.
1. Bucata de otel cu care se loveste cremenea spre a scoate scintei; uneori foloseste si pentru a ascuti. –
2. Dispozitiv cu care se urca sau se coboara fierul lat al plugului. –
3. Miner de lemn cu care se invirte sulul la razboiul de tesut. –
4. Stilpi de lemn pusi la colturile constructiilor taranesti spre a sprijini acoperisul. – Mr. manar, megl. manar, amnar.
Limba Latina manuārius (dupa Puscariu 82; Rew 5332; Dar), conform miner.
Mai putin probabila este der. de la *ignarium (Philippide, Principii, 46; Körting 4706), daca luam in consideratie rezultatele dialectale.
Densusianu, Rom., Xxxiii, 274, si Gs, Ii, 317, se gindeste la posibilitatea unei der. interne, pe baza lui mina.