1
Amuți, amuțesc, verb IV.
Intranzitiv A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut.
Figurat A înceta de a vorbi; a tăcea; a se potoli, a se liniști, a înceta. – Latină *ammutire (< mutus „mut”).
Intranzitiv A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut.
Figurat A înceta de a vorbi; a tăcea; a se potoli, a se liniști, a înceta. – Latină *ammutire (< mutus „mut”).
DEX – dicționarul explicativ
2
Amuți, amuțesc, verb IV.
Intranzitiv amuți [Variantă: Muți verb IV] – Latină *ammutire (< mutus „mut”).
Intranzitiv amuți [Variantă: Muți verb IV] – Latină *ammutire (< mutus „mut”).
DEX – dicționarul explicativ
3
A amuți amuțesc intranzitiv 1) A pierde facultatea de a vorbi; a deveni mut. Amuți de frică. 2) figurat A înceta de a se manifesta; a tăcea. Vocile amuțesc. /<latină ammutire
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Amuți (-țesc, -it), verb – A deveni mut. – Aromână amuțăscu.
Latină *ammutῑre (Pușcariu 86; Candrea-dens., 1191; Dar), conform italiană ammutire.
Conform mut. – Derivat amuțeală, substantiv feminin (amuțire).
Latină *ammutῑre (Pușcariu 86; Candrea-dens., 1191; Dar), conform italiană ammutire.
Conform mut. – Derivat amuțeală, substantiv feminin (amuțire).
DER – dicționarul etimologic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Amuți verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural amuțesc, imperfect 3 singular amuțea; conjuncție prezent 3 singular și plural amuțească
DOOM – dicționarul ortografic