Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Auzi

1 * Cuvantul cu diacritice: auzí
Cuvantul fara diacritice: auzi

Definitie: AUZI, aud, verb IV. 1. Tranzitiv A percepe sunetele, zgomotele cu ajutorul auzului. ♢ Expresie Să te-audă Dumnezeu = să se împlinească cele pe care (mi) le dorești N-aude, n-a vede (n-a greul pămâtului) = se face că nu știe nimic. Eu spun, eu aud = degeaba vorbesc, nu mă ascultă nimeni. (Refl. pas.) Să se audă musca (zburând) = se fie tăcere deplină 2. Tranzitiv (La imper.) A lua seama la cele ce se spun; a asculta. Ia auzi ce-ți spun 3. Intranzitiv și tranz. (Interogativ) A înțelege, a pricepe. ♦ Intranzitiv (La prezent indicativ pers. 1) a) (ca răspuns la o chemare) Poftim ? ce dorești?; b) Poti tăgădui? mă mai poți contrazice? 4. Tranzitiv și instranzitiv A afla (o veste, o știre etcetera) ♢ Locutiune adverb Din auzite = din câte a aflat cineva de la alții, din zvon public. ♢ Expresie (Intranz.) A auzi de cineva (sau de ceva) = a cunoaște pe cineva (sau ceva) din reputație, din cele ce se spun despre el. A nu mai auzi de cineva = a nu mai ști, a nu mai afla nimic despre cineva. A nu (mai) voi să audă de cineva = a rupe orice relații cu cineva. Să auzim de bine formulă de urare la despărțire. ♦ Reflexiv (La pers. 3) A se vorbi, a se zvoni. [Pr: a-u-. – Prez. indicativ și (pop) auz] – Limba Latina audire.

2 * Cuvantul cu diacritice: auzí
Cuvantul fara diacritice: auzi

Definitie: AUZI verb verifica cuvantul: duhni, mirosi, puți.

3 * Cuvantul cu diacritice: auzí
Cuvantul fara diacritice: auzi

Definitie: AUZI verb 1. a prinde. (- câteva șoapte.) 2. a desluși. (- prin vijelie un strigăt.) 3. verifica cuvantul: asculta. 4. a suna. (Se - clopotele.) 5. verifica cuvantul: afirma. 6. verifica cuvantul: afla. 7. a afla, a ști, (învechit și popular) a oblici. (Să - cu toții ce ai făcut.) 8. verifica cuvantul: pomeni. 9. verifica cuvantul: înțelege.

4 * Cuvantul cu diacritice: auzí
Cuvantul fara diacritice: auzi

Definitie: auzi substantiv neutru (silabe a-u-), indicativ prezent 1 singular și 3 plural aud, 1 plural auzim, imperfect 3 singular auzea; conjunctie: prezent 3 singular și plural audă; ger. auzind

5 * Cuvantul cu diacritice: a se auzí se aúde
Cuvantul fara diacritice: auzi

Definitie: A SE AUZI se aude intranzitiv A se răspândi în calitate de zvon; a se zvoni. Nu te lua după ce se aude. limba latina audire

6 * Cuvantul cu diacritice: a auzí aúd
Cuvantul fara diacritice: auzi

Definitie: A AUZI aud 1. tranzitiv 1) A percepe cu ajutorul auzului. - un zgomot. ♢ Să mă (te...) audă Dumnezeu să mi (ți...) se împlinească cele dorite. 2) (vești, noutăți etcetera) A cunoaște pe baza unor informații căpătate; a afla. ♢ A nu (mai) voi să audă de cineva a rupe relațiile cu cineva. Să (ne) auzim de bine formulă de rămas bun. 3) (mai ales interogativ) A pătrunde cu mintea; a înțelege; a pricepe. 2. intranzitiv 1) A avea simțul auzului. 2) A căpăta informații curente (despre ceva sau despre cineva); a afla. limba latina audire

7 * Cuvantul cu diacritice: auzí aúd auzít
Cuvantul fara diacritice: auzi

Definitie: auzi (aud, auzit), verb – 1. A percepe cu ajutorul auzului. – 2. A afla, a ști din auzite. – 3. A umbla vorba, a se zice. – Din auzite, din cîte s-a aflat, din zvon public. – Pe auzite, din auzite. – 4. A asculta; cu acest sens este mai ales expresie emfatică, folosită de preferință la imper., inter. sau excl. – Mr. avdu, megl. ut, istr. Ǫvdu. Limba Latina audῑre (Pușcariu 167; Candrea-Dens., 124; REW 779; DAR); conform limba italiana udire, verifica cuvantul: prov. auzir, franceza ouir, sp. oir, port. ouvir. Flexiunea normală tu auzi a influențat în eu auz, să auză. Schimbare de accent a-ud, în loc de a-ud (conform mr. avdu, și la-ud) nu a primit explicație satisfăcătoare. După Weingand, Jb., III, 222, s-a produs probabil mai întîi în întrebări. Trebuie să se țină seama și de oscilația constantă a accentului în hiatul au. Conform: și Pușcariu, Dacor., III, 74, și Graur, BL, III, 26-8. – Derivat auz, substantiv neutru (simțul cu ajutorul căruia se percep sunetele; cuvant invechit, veste); auzitor, adjectiv (învechit, ascultător); neauzit, adjectiv (care nu se aude).