Definitie Auzi - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Auzi, aud, verb IV.
1. Tranzitiv A percepe sunetele, zgomotele cu ajutorul auzului. ♢ Expresie Sa te-auda Dumnezeu! = sa se implineasca cele pe care (mi) le doresti! N-aude, n-a vede (n-a greul pamatului) = se face ca nu stie nimic.
Eu spun, eu aud = degeaba vorbesc, nu ma asculta nimeni. (Refl. pas.) Sa se auda musca (zburand)! = se fie tacere deplina!
2. Tranzitiv (La imper.) A lua seama la cele ce se spun; a asculta.
Ia auzi ce-ti spun!
3. Intranzitiv si tranz. (Interogativ) A intelege, a pricepe. ♦ Intranzitiv (La prezent indicativ pers. 1) A) (ca raspuns la o chemare) Poftim ? ce doresti?; B) Poti tagadui? ma mai poti contrazice?
4. Tranzitiv si instranzitiv A afla (o veste, o stire etcetera) ♢ Locutiune adverb Din auzite = din cate a aflat cineva de la altii, din zvon public. ♢ Expresie (Intranz.) A auzi de cineva (sau de ceva) = a cunoaste pe cineva (sau ceva) din reputatie, din cele ce se spun despre el.
A nu mai auzi de cineva = a nu mai sti, a nu mai afla nimic despre cineva.
A nu (mai) voi sa auda de cineva = a rupe orice relatii cu cineva.
Sa auzim de bine! formula de urare la despartire. ♦ Reflexiv (La pers. 3) A se vorbi, a se zvoni. [Pr: a-u-. – Prez. indicativ si (pop) auz] – Limba Latina Audire.

Varianta definitie 2: Auzi verb verifica cuvantul: duhni, mirosi, puti.

Varianta definitie 3: Auzi verb
1. a prinde. (- cateva soapte.)
2. a deslusi. (- prin vijelie un strigat.)
3. verifica cuvantul: asculta.
4. a suna. (Se - clopotele.)
5. verifica cuvantul: afirma.
6. verifica cuvantul: afla.
7. a afla, a sti, (invechit si popular) a oblici. (Sa - cu totii ce ai facut.)
8. verifica cuvantul: pomeni.
9. verifica cuvantul: intelege.

Varianta definitie 4: Auzi substantiv neutru (silabe a-u-), indicativ prezent 1 singular si 3 plural aud, 1 plural auzim, imperfect 3 singular auzea; conjunctie: prezent 3 singular si plural auda; ger. auzind

Varianta definitie 5: A se auzi se aude intranzitiv A se raspandi in calitate de zvon; a se zvoni. Nu te lua dupa ce se aude. /<lat. audire

Varianta definitie 6: A AUZi aud
1. tranzitiv 1) A percepe cu ajutorul auzului. - un zgomot. ♢ Sa ma (te...) auda Dumnezeu! sa mi (ti...) se implineasca cele dorite. 2) (vesti, noutati etcetera) A cunoaste pe baza unor informatii capatate; a afla. ♢ A nu (mai) voi sa auda de cineva a rupe relatiile cu cineva. Sa (ne) auzim de bine formula de ramas bun. 3) (mai ales interogativ) A patrunde cu mintea; a intelege; a pricepe.
2. intranzitiv 1) A avea simtul auzului. 2) A capata informatii curente (despre ceva sau despre cineva); a afla. /<lat. audire

Varianta definitie 7: Auzi (aud, auzit), verb –
1. A percepe cu ajutorul auzului. –
2. A afla, a sti din auzite. –
3. A umbla vorba, a se zice. – Din auzite, din cite s-a aflat, din zvon public. – Pe auzite, din auzite. –
4. A asculta; cu acest sens este mai ales expresie emfatica, folosita de preferinta la imper., inter. sau excl. – Mr. avdu, megl. ut, istr. Ǫvdu.
Limba Latina audῑre (Puscariu 167; Candrea-Dens., 124; REW 779; DAR); conform limba italiana udire, verifica cuvantul: prov. auzir, franceza ouir, sp. oir, port. ouvir.
Flexiunea normala tu auzi a influentat in eu auz, sa auza.
Schimbare de accent a-ud, in loc de a-ud (conform mr. avdu, si la-ud) nu a primit explicatie satisfacatoare.
Dupa Weingand, Jb., III, 222, s-a produs probabil mai intii in intrebari.
Trebuie sa se tina seama si de oscilatia constanta a accentului in hiatul au.
Conform: si Puscariu, Dacor., III, 74, si Graur, BL, III, 26-
8. – Derivat auz, substantiv neutru (simtul cu ajutorul caruia se percep sunetele; cuvant invechit, veste); auzitor, adjectiv (invechit, ascultator); neauzit, adjectiv (care nu se aude).