Anomie
Definitie, sens si explicatie
1Anomie substantiv feminin (Rar) Dezordine, dezorganizare (intr-o societate data); prin extensiune haos. – Din franceza Anomie.
2Anomie substantiv feminin, art. anomia, g.-d. art. anomiei; plural anomii
3Anomie f.
Stare a societatii caracterizata prin lipsa de legi sau prin existenta unor norme contradictorii care fac dificila orientarea individului in colectivitate. /<fr. anomie
Stare a societatii caracterizata prin lipsa de legi sau prin existenta unor norme contradictorii care fac dificila orientarea individului in colectivitate. /<fr. anomie
4Anomie1 substantiv feminin Lipsa a autoritatii sau a normelor referitoare la valorile morale; dezorganizare, lipsa de legi. [< franceza anomie, conform limba greaca (veche) a – fara, nomos – lege].
5Anomie2 substantiv feminin Neputinta de a evoca nume de persoane, de localitati etcetera [< franceza anomie, conform limba greaca (veche) an – fara, onoma – nume].
6Anomie2 substantiv feminin neputinta de a evoca nume de persoane, localitati etcetera (< franceza anomie)
7Anomie1 substantiv feminin stare de dezorganizare a societatii, caracterizata prin lipsa de legi, de norme. (< franceza anomie)