Antagonism
Definitie, sens si explicatie
1Antagonism, antagonisme, substantiv neutru Forma a contradictiei dintre grupuri si clase cu interese fundamentale opuse; p. gener. contradictie de neimpacat. – Din franceza Antagonisme, limba rusa Antagonizm.
2Antagonism substantiv neutru, plural antagonisme
3Antagonism -e n. 1) Opozitie, rivalitate, lupta intre doua forte contrare; opozitie de idei sau de atitudini. 2) fiziol.
Activitate a organelor care au functii opuse. /<fr. antagonisme, limba latina antagonismus
Activitate a organelor care au functii opuse. /<fr. antagonisme, limba latina antagonismus
4Antagonism substantiv neutru
1. Contradictie antagonista.
2. (Fiziol.) Actiune a organelor cu functie opusa. ♦ Antagonism microbian = tip de relatii intre microorganisme prin care una dintre specii impiedica dezvoltarea celeilalte. [Plural -me. / conform limba rusa antagonizm < limba greaca (veche) antagonisma].
1. Contradictie antagonista.
2. (Fiziol.) Actiune a organelor cu functie opusa. ♦ Antagonism microbian = tip de relatii intre microorganisme prin care una dintre specii impiedica dezvoltarea celeilalte. [Plural -me. / conform limba rusa antagonizm < limba greaca (veche) antagonisma].
5Antagonism substantiv neutru
1. contradictie antagonista; rivalitate.
2. (fiziol.) opozitie functionala intre doua sisteme, organe sau substante.
3. simbioza avantajoasa numai unuia dintre simbionti. (< franceza antagonisme)
1. contradictie antagonista; rivalitate.
2. (fiziol.) opozitie functionala intre doua sisteme, organe sau substante.
3. simbioza avantajoasa numai unuia dintre simbionti. (< franceza antagonisme)