1
Antistrofă, antistrofe, substantiv feminin
1. A două parte în triada strofă-antistrofă-epodă a unei poezii lirice cântate de cor după strofă și înainte de epodă în teatrul antic grec.
2. Repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază. – Din franceză Antistrophe.
1. A două parte în triada strofă-antistrofă-epodă a unei poezii lirice cântate de cor după strofă și înainte de epodă în teatrul antic grec.
2. Repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază. – Din franceză Antistrophe.
DEX – dicționarul explicativ
2
Antistrofă substantiv feminin
1. răspuns al corului în tragedia antică grecească.
2. a doua stanță într-o poezie lirică grecească, între strofă și epodă.
3. repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc.; epiforă. (< franceză antistrophe, latină antistropha)
1. răspuns al corului în tragedia antică grecească.
2. a doua stanță într-o poezie lirică grecească, între strofă și epodă.
3. repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc.; epiforă. (< franceză antistrophe, latină antistropha)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Antistrofă substantiv feminin
1. A doua stanță dintr-o poezie lirică, cântată de cor în teatrul antic grec.
2. (Ret.) Repetarea cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc. [< franceză, latină, greacă antistrophe].
1. A doua stanță dintr-o poezie lirică, cântată de cor în teatrul antic grec.
2. (Ret.) Repetarea cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc. [< franceză, latină, greacă antistrophe].
DN – dicționar de neologisme
4
Antistrofă substantiv feminin (silabe morfematic -stro-) → strofă
DOOM – dicționarul ortografic
