Apostrofă
Definitie, sens si explicatie
1Apostrofă1, apostrofe, substantiv feminin
1. Imputare, mustrare adresata cuiva (pe un ton violent).
2. Figura retorica sau de stil prin care oratorul sau scriitorul, intrerupandu-si brusc cursul expunerii, se adreseaza direct unei persoane sau unui lucru personificat. – Din franceza Apostrophe, limba latina Apostropha.
1. Imputare, mustrare adresata cuiva (pe un ton violent).
2. Figura retorica sau de stil prin care oratorul sau scriitorul, intrerupandu-si brusc cursul expunerii, se adreseaza direct unei persoane sau unui lucru personificat. – Din franceza Apostrophe, limba latina Apostropha.
2Apostrofă2 substantiv feminin verifica cuvantul: Apostrof.
3Apostrofă substantiv verifica cuvantul: apostrofare.
4Apostrofa (imputare) substantiv feminin, g.-d. art. apostrofei; plural apostrofe
5Apostrofă -e f. 1) Figura retorica prin care un vorbitor sau un scriitor se adreseaza direct cuiva. 2) Cuvinte de repros (adresate cuiva pe un ton aspru). /<fr. apostrophe, limba latina apostropha
6Apostrofă substantiv feminin
1. mustrare, repros.
2. figura retorica constand in intreruperea brusca a sirului ideilor pentru a se adresa direct unei persoane sau unui lucru. (< franceza apostrophe, limba greaca (veche) apostrophe)
1. mustrare, repros.
2. figura retorica constand in intreruperea brusca a sirului ideilor pentru a se adresa direct unei persoane sau unui lucru. (< franceza apostrophe, limba greaca (veche) apostrophe)
7Apostrofă substantiv feminin Procedeu stilistic constand in intreruperea brusca a sirului ideilor pentru a se adresa direct unei persoane sau unui lucru. ♦ Mustrare, imputare, repros (adresat violent cuiva). [< franceza apostrophe, limba latina apostropha, limba greaca (veche) apostrophe – intoarcere catre].