Apel
Definitie, sens si explicatie
1Apél, apeluri, substantiv neutru
1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezenta lor intr-un anumit loc.
2. Chemare scrisa sau orala adresata maselor, unei colectivitati etcetera
3. Cerere, rugaminte. ♢ Locutiune verb A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela (1).
4. Actiune facuta la o instanta judecatoreasca superioara, spre a obtine anularea unei sentinte date de o instanta inferioara si judecarea in fond a procesului. ♢ Curte de apel = instanta judecatoreasca, superioara tribunalului, care avea competenta de a judeca recursul cuiva impotriva sentintei tribunalului.
5. Producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marcheaza cererea de a stabili o legatura telefonica sau telegrafica. – Din franceza Appel.
1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezenta lor intr-un anumit loc.
2. Chemare scrisa sau orala adresata maselor, unei colectivitati etcetera
3. Cerere, rugaminte. ♢ Locutiune verb A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela (1).
4. Actiune facuta la o instanta judecatoreasca superioara, spre a obtine anularea unei sentinte date de o instanta inferioara si judecarea in fond a procesului. ♢ Curte de apel = instanta judecatoreasca, superioara tribunalului, care avea competenta de a judeca recursul cuiva impotriva sentintei tribunalului.
5. Producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marcheaza cererea de a stabili o legatura telefonica sau telegrafica. – Din franceza Appel.
2Apél substantiv
1. chemare. (- lansat catre electorat.)
2. (popular) strigare. (Face -ul la scoala.)
3. verifica cuvantul: cerere.
1. chemare. (- lansat catre electorat.)
2. (popular) strigare. (Face -ul la scoala.)
3. verifica cuvantul: cerere.
3Apel substantiv neutru, plural apeluri
4Apél -uri n. 1) Rostire succesiva a numelor unor persoane pentru a verifica prezenta lor intr-un anumit loc. 2) Chemare adresata maselor. 3) Rugaminte adresata cuiva. 4) Chemare la distanta printr-un semnal sonor sau luminos, folosit in telefonie si telegrafie. /<fr. appel
5Apél substantiv neutru
1. strigare a numelui cuiva.
2. chemare scrisa sau orala adresata unei colectivitati. ♢ indemn, cerere, rugaminte.
3. semnal sonor sau luminos produs intr-un post de telefon, de telegraf etcetera
4. (jur.) actiune facuta de o instanta judecatoreasca imediat superioara pentru a schimba sau a infirma o hotarare data de o instanta inferioara. (< franceza appel)
1. strigare a numelui cuiva.
2. chemare scrisa sau orala adresata unei colectivitati. ♢ indemn, cerere, rugaminte.
3. semnal sonor sau luminos produs intr-un post de telefon, de telegraf etcetera
4. (jur.) actiune facuta de o instanta judecatoreasca imediat superioara pentru a schimba sau a infirma o hotarare data de o instanta inferioara. (< franceza appel)
6Apél substantiv neutru
1. Strigare a numelui unor persoane (pentru verificarea prezentei lor intr-un loc).
2. Chemare scrisa sau orala adresata unei colectivitati. ♦ Îndemn; cerere, rugaminte. ♢ A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugaminte.
3. Semnal sonor sau luminos produs intr-un post de telefon, de telegraf etcetera; chemare.
4. (Iesit din uz) Actiune facuta la o instanta judecatoreasca imediat superioara pentru a schimba sau a infirma o hotarare data de o instanta inferioara. [Plural -luri. / < franceza appel].
1. Strigare a numelui unor persoane (pentru verificarea prezentei lor intr-un loc).
2. Chemare scrisa sau orala adresata unei colectivitati. ♦ Îndemn; cerere, rugaminte. ♢ A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugaminte.
3. Semnal sonor sau luminos produs intr-un post de telefon, de telegraf etcetera; chemare.
4. (Iesit din uz) Actiune facuta la o instanta judecatoreasca imediat superioara pentru a schimba sau a infirma o hotarare data de o instanta inferioara. [Plural -luri. / < franceza appel].
7Apel (apeluri), substantiv neutru –
1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv. –
2. Recurs.
Franceza appel.
Sensul 1 este termen scolaresc si militar; sensul 2 si der. sai sint termeni juridici. – Derivat apela, verb (a face recurs); apelabil, adjectiv ; apelant, substantiv masculin; apelati(un)e, substantiv feminin (chemare, denumire; apel, recurs); apelativ, adjectiv
1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv. –
2. Recurs.
Franceza appel.
Sensul 1 este termen scolaresc si militar; sensul 2 si der. sai sint termeni juridici. – Derivat apela, verb (a face recurs); apelabil, adjectiv ; apelant, substantiv masculin; apelati(un)e, substantiv feminin (chemare, denumire; apel, recurs); apelativ, adjectiv