Apoteoză
Definitie, sens si explicatie
1Apoteoză, apoteoze, substantiv feminin (În antichitatea greco-romana) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un imparat era zeificat. ♦ Figurativ Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamarire, slavire, glorificare. [Pronuntat: -te-o-] – Din franceza Apotheose, limba latina Apotheosis.
2Apoteoză substantiv verifica cuvantul: divinizare, elogiere, glorificare, lauda, laudare, marire, preamarire, preaslavire, proslavire, slava, slavire.
3Apoteoza substantiv feminin (silabe -te-o-), g.-d. art. apoteozei; plural apoteoze
4Apoteoză substantiv feminin
1. (termen antic) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui imparat) in randul zeilor.
2. (figurativ) preamarire, slavire, glorificare.
2. denumire a scenelor finale cu caracter solemna si triumfal din opere sau balete; incheiere solemn a unei piese muzicale. (< franceza apotheose, lat., limba greaca (veche) apotheosis)
1. (termen antic) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui imparat) in randul zeilor.
2. (figurativ) preamarire, slavire, glorificare.
2. denumire a scenelor finale cu caracter solemna si triumfal din opere sau balete; incheiere solemn a unei piese muzicale. (< franceza apotheose, lat., limba greaca (veche) apotheosis)
5Apoteoză substantiv feminin (Ant.) Trecere (a unui erou, a unui imparat) in randul zeilor; zeificare, divinizare. ♦ (Figurat) Onoruri extraordinare aduse cuiva; slavire, glorificare. ♦ Denumire a scenelor finale cu caracter solemn si triumfal din opere sau balete; incheiere solemna a unei piese muzicale. [< franceza apotheose, conform lat., limba greaca (veche) apotheosis – trecere in randul zeilor].