1
Aprețui, aprețuiesc, verb IV.
Tranzitiv (Învechit) A aprecia, a prețui (pentru calitățile sale). – Din latină Appretiare, franceză Apprecier (după prețui).
Tranzitiv (Învechit) A aprecia, a prețui (pentru calitățile sale). – Din latină Appretiare, franceză Apprecier (după prețui).
DEX – dicționarul explicativ
2
Aprețui verb (silabe -pre-), indicativ prezent 1 singular și 3 plural aprețuiesc, imperfect 3 singular aprețuia; conjuncție prezent 3 singular și pluralaprețuiască
DOOM – dicționarul ortografic