Ara
Definitie, sens si explicatie
1Ara, ar, verb I. Tranzitiv A rasturna cu plugul brazde de pamant in vederea pregatirii solului pentru cultivare. – Limba Latina Arare.
2Ara verb (rar) a scurma. (Tractoarele - pamantul.)
3Ara verb, indicativ prezent 1 singular ar, 2 singular ari, 3 singular si plural ara
4A ara ar tranzitiv (solul) A taia in brazde cu plugul (in vedere cultivarii). /<lat. arare
5Ara substantiv masculin Specie de papagal, frumos colorat si cu coada lunga, existent in America de Sud. [< franceza ara < cuv. tupi].
6Ara substantiv masculin papagal mare, viu colorat., cu coada lunga, din America de Sud. (< franceza, sp. ara)
7Ara (ar, arat), verb – A rasturna cu plugul brazdele de pamint. – Mr., megl. ar, istr. oru.
Limba Latina arāre (Puscariu 105; Candrea-dens., 67; Rew 508; Dar); conform limba italiana arare, verifica cuvantul: prov., sp., port. arar, v franceza arer.
Conform: arat, arator, aratura.
Derivat arat, substantiv neutru (actiunea de a ara, aratura). – Derivat neol. arabil, adjectiv , din franceza
Limba Latina arāre (Puscariu 105; Candrea-dens., 67; Rew 508; Dar); conform limba italiana arare, verifica cuvantul: prov., sp., port. arar, v franceza arer.
Conform: arat, arator, aratura.
Derivat arat, substantiv neutru (actiunea de a ara, aratura). – Derivat neol. arabil, adjectiv , din franceza
8Ara, ar verifica cuvantul: tr. (intl.)
1. a lovi cu cutitul, a spinteca.
2. a tatona, a sonda terenul in vederea unui furt (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
1. a lovi cu cutitul, a spinteca.
2. a tatona, a sonda terenul in vederea unui furt (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)