Argea
Definitie, sens si explicatie
1Argea, argele, substantiv feminin (Popular)
1. Razboi de tesut. ♦ Nume dat celor doua scanduri care unesc transversal extremitatile razboiului de tesut. ♦ Fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte si de alta a unei plute pentru a tine stranse lemnele care o compun.
2. Constructie rudimentara de scanduri in care se asaza, vara, razboiul de tesut.
3. Bolta ori acoperis al unei cladiri. – Etimologie necunoscuta
1. Razboi de tesut. ♦ Nume dat celor doua scanduri care unesc transversal extremitatile razboiului de tesut. ♦ Fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte si de alta a unei plute pentru a tine stranse lemnele care o compun.
2. Constructie rudimentara de scanduri in care se asaza, vara, razboiul de tesut.
3. Bolta ori acoperis al unei cladiri. – Etimologie necunoscuta
2Argea substantiv verifica cuvantul: cleste, razboi, straja.
3Argea substantiv feminin, art. argeaua, g. -d. art. argelei; plural argele
4Argea (argele), substantiv feminin –
1. Firida, nisa, bolta. –
2. Încapere facuta in partea sub nivelul solului, unde se pastreaza razboiul de tesut si lana sau inul.
Cuvint foarte discutat, in care, in ce ne priveste, vedem un cuvint oriental, fie limba turca: arca „cutie”, fie corespondentul sau cuman sau tat. (conform Dar).
Totusi, conform unei traditii indelungate in filologia romaneasca, acest cuvint provine dintr-un etimon autohton.
Hasdeu, Col.
Traian, 1873, 232, indica drept posibil un dacic *argilla, in timp ce in Etymologicum, 1577-9, se referea la limba greaca (veche) ἄργιλλα „casa subterana” sau la macedoneanul ἄργελλα „camera de baie”.
Ipoteza a fost adoptata de Densusianu, Filologie, 449 si Hlr., 38; Gs, Vii, 86; de Philippide, Principii, 33 si 148; de Iordan, Dift., 58; si semnalata cu retinere de Dar (conform Rew 636).
La rindul lor, Jokl, If, Xliv, 13 si Puscariu, Lr., 257, considera ca cuvintul macedonean reprezinta un prototip cimerian conservat si in limba albaneza ragëlia (conform Philippide, Ii, 698, si Rosetti, Ii, 108), Gregoire, Byzantion, Xiv, 537, se refera la limba neogreaca: ἀργαλείος, si pentru Lahovary 313, avem a face cu un cuvint anterior fazei indoeurop.
Cuvintul limba turca: (pronuntat arğa) pare a fi explicatia cea mai sigura, cel putin din punctul de vedere al rom.
1. Firida, nisa, bolta. –
2. Încapere facuta in partea sub nivelul solului, unde se pastreaza razboiul de tesut si lana sau inul.
Cuvint foarte discutat, in care, in ce ne priveste, vedem un cuvint oriental, fie limba turca: arca „cutie”, fie corespondentul sau cuman sau tat. (conform Dar).
Totusi, conform unei traditii indelungate in filologia romaneasca, acest cuvint provine dintr-un etimon autohton.
Hasdeu, Col.
Traian, 1873, 232, indica drept posibil un dacic *argilla, in timp ce in Etymologicum, 1577-9, se referea la limba greaca (veche) ἄργιλλα „casa subterana” sau la macedoneanul ἄργελλα „camera de baie”.
Ipoteza a fost adoptata de Densusianu, Filologie, 449 si Hlr., 38; Gs, Vii, 86; de Philippide, Principii, 33 si 148; de Iordan, Dift., 58; si semnalata cu retinere de Dar (conform Rew 636).
La rindul lor, Jokl, If, Xliv, 13 si Puscariu, Lr., 257, considera ca cuvintul macedonean reprezinta un prototip cimerian conservat si in limba albaneza ragëlia (conform Philippide, Ii, 698, si Rosetti, Ii, 108), Gregoire, Byzantion, Xiv, 537, se refera la limba neogreaca: ἀργαλείος, si pentru Lahovary 313, avem a face cu un cuvint anterior fazei indoeurop.
Cuvintul limba turca: (pronuntat arğa) pare a fi explicatia cea mai sigura, cel putin din punctul de vedere al rom.